EXPERIMENTUL PHILADELPHIA

Montauk & Philadelphia

publicat la 18 Iunie 2004

de Marian Apostol (AIM)


Proiectul Montauk şi Experimentul Philadelphia

Notă: Pentru mai multe detalii vă recomandăm să consultaţi cartea "Experimentul Philadelphia şi alte conspiraţii OZN" de Al Bielek şi Brad Steiger (Innerlight Publications, 1991). În cele de mai jos am extras câteva pasaje importante din cartea "Piramidele din Montauk: explorări în conştiinţă" de Preston Nichols şi Peter Moon (Sky Books, 1995)

Volumul "Proiectul Montauk: experimente în Timp" a apărut în iunie 1992 şi a ridicat mai multe întrebări. Ca urmare, "Montauk revizuit: aventuri în sincronicitate" a dorit să răspundă la aceste întrebări însă nu a făcut decât să ne uimească şi mai mult, publicând scenarii ce ţin de ocultism şi societăţile secrete de pe Pământ. A treia carte din seria Montauk, numită "Piramidele din Montauk: explorări în conîtiinţă" avansează şi mai mult în dosarul fenomenului Montauk.

Experimentul Philadelphia

Originile Proiectului Montauk datează încă din 1943 când se cercetau metode pentru invizibilitatea la radar, la bordul navei USS Eldridge. Şi cum Eldridge se afla în rada şantierului naval militar din Philadelphia, evenimentele legate de navă au fost numite Experimentul Philadelphia. Obiectivul acestui experiment era să facă nava invizibilă pentru radar, dar pe lângă acest deziderat, s-a mai obţinut şi un alt efect la care nimeni nu s-a aşteptat. Nava a devenit invizibilă ochiului liber şi a dispărut pur şi simplu din continuumul spaţio-temporal. Era de negăsit! Deşi acest efect era o mare realizare tehnologică, pentru oamenii aflati la bordul navei a fost un dezastru. Mai mulţi marinari aflaţi pe navă au fost transportaţi în afara acestei dimensiuni (a lumii noastre) şi la întoarcere se aflau într-o stare de dezorientare mentală completă şi de teroare cumplită. Unii dintre ei chiar se aflau cu corpul în pereţii metalici ai vasului! Cei care au supravieţuit au fost pensionaţi cu titlul "mental nepotrivit" sau chiar discreditaţi şi întreaga afacere a fost ascunsă, clasificată. După război, cercetările au continuat fiind conduse de dr. von Neumann care s-a ocupat de aspectele tehnice ale Experimentului Philadelphia. Noile lui ordine vizau motivele pentru care mentalul uman nu rezistase experimentului şi de ce oamenii nu puteau fi folosiţi în experimente interdimensionale fără a cauza dezastre. S-a început un studiu pe un mare număr de oameni condus la Laboratoarele Naţionale Brookheaven din Long Island, New York. Acesta s-a numit Proiectul Phoenix.

Von Neumann nu a fost numai inventatorul computerului modern şi un matematician de geniu; el a avut acces la enorma bază de resurse a complexului militar-industrial american inclusiv enorma bază de date a cercetărilor psihologice naziste pe care SUA a dobandit-o după cel de-al doilea război mondial. Pe baza acestor cercetări von Neumann a încercat să folosească tehnologia computerelor împreună cu echipament radio sofisticat pentru a conecta mentalul uman cu maşinăriile. De-a lungul timpului, eforturile sale au fost încununate de succes. După ani de experimente empirice, gândurile umane puteau fi recepţionate cu ajutorul unor radio receptoare bazate pe cristale şi apoi transmise într-un computer pentru stocare. Modelul gândului putea fi astfel apoi afişat pe ecranul calculatorului sau tipărit pe o foaie de hârtie. Toate acestea au dus apoi la realizarea unei maşinarii virtuale de citit mentalul. În acelaşi timp, s-a dezvoltat o tehnologie ce permitea ca un gând ce era transmis de o persoană putea fi captat de calculator şi apoi re-transmis unei alte persoane, afectându-i mentalul. În concluzie, Proiectul Phoenix a obţinut o înţelegere superioară a modului de funcţionare a mentalului (privit ca mijloc, ca o unealtă) şi a permis dezvoltarea ulterioară a tehnicilor de control mental. Congresul american a avut acces la un raport special în legătură cu aceste lucruri şi a decis abandonarea lucrărilor de cercetare în această direcţie.

Totuşi, îngrijorările unor persoane din complexul militar-industrial, care au permis demararea din început a lucrărilor, au făcut ca hotărârea Congresului american să nu fie luată în seamă, fiind seduşi de ideea de a controla mentalul inamicilor într-un război. Un grup secret cu uriaşe resurse financiare şi legături în rândul militarilor, a decis construirea unei noi tabere de cercetare la Camp Hero, o staţie abandonată a Forţelor Aeriene SUA, localizată la capul Montauk, New York.

Proiectul Montauk

Motivul pentru care a fost aleasă această tabără este că deţinea deja o uriaşă antenă radar de tip Sage ce emitea frecvenţe de 400 - 425 MHz, frecvenţă ce coincidea cu cea folosită pentru interacţiunea cu mentalul uman din fazele anterioare ale cercetărilor. La sfârşitul decadei anilor 1960 reactivarea Camp Hero s-a făcut fără fonduri militare. Până în 1972, Proiectul Montauk era deja bine pregătit pentru a începe cercetări masive pentru controlul mental al oamenilor, animalelor şi altor forme de viaţă existente pe Pământ.

De-a lungul anilor, cercetătorii de la Montauk s-au adâncit în perfecţionarea tehnicilor de control mental şi au continuat explorarea potenţialului uman. Dezvoltând capacităţi psihice în personalul folosit, s-a ajuns în momentul în care gândurile unei persoane puteau fi amplificate cu ajutorul aparatelor, astfel că iluziile mentale puteau fi manifestate atât subiectiv cât şi obiectiv! Aceasta includea crearea virtuală a materiei. Toate acestea au fost cu totul noi pentru "experienţa umană obişnuită" dar cei care conduceau Proiectul Montauk nu aveau de gând să se opească aici. Odată cu descoperirea faptului că o fiinţă umană putea manifesta (crea) materie prin simpla gândire, ce s-ar fi întâmplat dacă subiectul uman creea o carte dar nu în prezent ci în trecut? În acest fel a apărut ideea de a distorsiona timpul. După ani de cercetări empirice, au fost deschise astfel porţi ale timpului în care se realizau experimente de neconceput. Proiectul Montauk a ajuns astfel să re-deschidă un vortex temporal înapoi, în 1943, când se realizase Experimentul Philadelphia.

Jonglerii cu timpul

Aceste informaţii au ajuns la public datorită lui Preston B. Nichols, un geniu în electronică care a descoperit într-o zi că el insuşi era victima experimentelor. Lucrând pentru o firmă din Long Island care avea lucrări cu militarii, Preston cerceta telepatia şi a descoperit că unde radio de mare putere erau transmise asupra echipei cu care lucra el, blocând oamenii. Ca expert în radio şi electronică, Preston a descoperit că emiţătorul era la Staţia Fortelor Aeriene de la Montauk şi a început cercetări amănunţite care au durat mai mult de 10 ani. El a achiziţionat multe din echipamentele folosite în timpul Proiectului Montauk şi a descoperit spre uimirea sa că mulţi oameni din Montauk şi-l aminteau de pe vremea când el lucrase acolo. Punctul culminant a fost atunci când soţul verisoarei lui a afirmat că Preston lucrase la Montauk. După îndelungi argumentări pro şi contra, Preston a început să-şi amintească pasaje din viaţa lui care îi erau necunoscute până atunci. După ce a discutat cu mai mulţi oameni de ştiinţă şi ingineri care aveau legătură cu Proiectul Montauk, Preston a reuşit să puna cap la cap evenimentele şi să afle ce s-a întâmplat. Cumva, el trăise două vieţi: într-una lucrase la Montauk, iar în cealalta lucrase în altă parte.

Descoperirile lui Preston au fost confirmate când un om pe nume Duncan Cameron a apărut la uşa casei sale. Duncan afirma că avea aptitudini pentru cercetări psihice şi că a fost antrenat chiar la Agenţia de Securitate Naţională (NSA). Fără a-i spune nimic din peripeţiile sale vizavi de Montauk, Preston l-a dus pe Duncan la Montauk şi a fost surprins să vadă că Duncan cunoştea deja întregul plan de amplasare a bazei Montauk şi că lucrase acolo. Duncan a fost considerat primul om cu capacităţi psihice care a fost folosit în experimentele de călătorie în timp şi şi-a reamintit că fusese şi la bordul USS Eldridge în timpul Experimentului Philadelphia împreună cu fratele său Edward (în prezent recunoscut ca Al Bielek).

Conform spuselor celor doi (Preston şi Duncan), Proiectul Montauk a culminat la 12 august 1983. Un întreg portal de timp funcţiona perfect, dar lucrurile ieşiseră de sub control iar Duncan a adunat un grup de oameni şi au decis să distrugă proiectul. Când se afla pe scaunul de la Montauk (un dispozitiv conectat la receptoare radio cu cristale cu care se transmiteau gânduri prin antena gigant Sage), Duncan a materializat un monstru gigant din subconstientul său care efectiv a distrus clădirea. Oamenii care lucrau la Camp Hero au abandonat baza subit. Gurile de aerisire şi intrarile în subsol au fost astupate cu ciment.

Desi foarte mulţi au încercat să scrie cărţi sau să facă cercetări despre acest subiect, nu le-au dus la bun sfârşit. De exemplu, un reporter de la New York Times s-a retras imediat ce a descoperit că Proiectul Montauk a fost real.

După ce cartea "Proiectul Montauk: experimente în timp" a văzut lumina tiparului, au continuat cercetările astfel că noi argumente şi probe au fost descoperite pregătind astfel apariţia volumului "Montauk revizuit: aventuri în sincronicitate" în care se dovedeşte că experimentele de la Montauk sunt strâns legate de ocultism şi societăţile secrete.

Detalii înfricoşătoare

Al Bielek spune că el şi cu Preston erau cei doi marinari care manevrau echipamentul special de pe Eldridge (din Experimentul Philadelphia). El afirmă c1a filmul "Experimentul Philadelphia" este corect în esenta dar că atunci când el şi cu fratele lui au sărit peste bordul navei nu s-au trezit în deşertul Nevada (aşa cum se vede în film) ci la o bază secretă din Montauk, New York în 1984. El afirmă că guvernul a re-deschis acelaşi experiment 40 ani mai târziu, în aceeaşi zi a anului (12 august) deschizând astfel un tunel al timpului între cele două date. Dacă acest tunel nu era închis, atunci întreaga lume din aceasta dimensiune era sortită distrugerii.

Al Bielek spune că fratele lui a decis să rămână în viitor iar el să se întoarcă în 1943 pentru a închide tunelul distrugând echipamentul de pe Eldridge. El a reuşit acest lucru iar tunelul a fost astfel închis. În 1984 la Montauk se deschisese acest tunel de timp cu ajutorul extratereştrilor. Mai mult, el afirmă că un OZN urmărea de aproape experimentul din 1943 şi a fost prins în vortexul energetic şi transportat în viitor.

După experienţa sa la bordul navei Eldridge, Al Bielek a lucrat într-o echipă ce dezvolta tehnologie nucleară dar nu a fost de acord cu aceste cercetări ale guvernului. Ca urmare, guvernul a văzut în el un pericol şi l-ar fi ucis însă structura sa energetică era intim legată de cele două experimente de călătorie în timp (1943 şi 1984). De aceea, ei credeau că uciderea lui va determina perturbări majore în continuumul spaţio-temporal. S-a luat astfel măsura de a fi redus înapoi la starea de copil folosind o tehnologie furnizată de extratereştri şi l-au pus în locul fiului familiei Bielek în anul 1927.

Datorită faptului că articolele AIM sunt adesea copiate pe diverse forumuri şi apoi preluate de alte reviste şi site-uri, fără a specifica originea lor, vă informăm că adresa acestui articol este http://aim.pro.tc/?a=65 şi este publicat la Active Information Media.

Fratele lui, care rămăsese în viitor, era fascinat de tunelul timpului de la Montauk. Acesta a fost prins în tunel în cadrul unor experienţe şi a murit. Din acelaşi motiv de a nu distruge întreaga lume, s-a luat decizia de a lua spiritul acestuia (care murise) şi folosind aceeaşi tehnologie furnizată de extratereştri, l-au pus în corpul celui de-al treilea fiu al tatălui lor. Preston uitase deci cine era, deşi avea acelaşi tată.

Al Bielek spune că folosindu-se echipamentele aflate în cadrul Proiectului, ei au fost capabili să identifice cel puţin patru alte planete Pământ aflate în universuri paralele (ca în filmul "Sliders") iar într-unul din acestea, Germania nazistă câştigase al doilea război mondial.

Cu altă ocazie, Al Bielek a afirmat că extratereştrii cenuşii există cu adevărat şi că guvernul SUA a primit tehnologii de la ei în schimbul stabilirii lor pe Terra. El afirmă de asemenea că aceşti mici cenuşii sunt ghidaţi (subjugati mental) de o rasă de extratereştri Reptilieni care vin din constelaţia Orion. Însă cei din Orion nu pot supravieţui pe Pământ astfel că îi folosesc pe micii cenuşii ca să le pregătească această planetă pentru a fi locuibilă. De asemenea, au fost mari bătălii în spaţiul cosmic între o Confederaţie a Planetelor şi Alianţa Orion (formată din Reptilieni şi micii cenuşii).

Anul 2012

Apoi Al Bielek a arătat unele aspecte interesante în legătură cu anumite călătorii realizate la Montauk, în viitor. El spune că, din anumite motive, nu pot trece dincolo de anii 2011 - 2013. De asemenea, afirmă că tehnologia este atât de perfecţionata încât te pot scoate din prezent, te trimit în alt timp şi te aduc înapoi atât de repede încât nu se observă nici-o diferenţă de o secundă, însă are loc o îmbătrânire a corpului egală cu perioada de timp petrecută dincolo. Exact astfel i s-a întâmplat de câteva ori. A încheiat spunând că au văzut că dincolo de 2013 nu există viaţă pe Pământ.

Explicaţia este una singură: din moment ce pentru a călători în timp este necesar ca atât plecarea cât şi destinaţia să fie în rezonanţă, cu alte cuvinte, în aceeaşi dimensiune vibratorie, atunci este clar că în perioada 2011 - 2013 Pământul va face un salt de frecvenţă, un salt într-o altă dimensiune! De accea, noul timp nu poate fi sincronizat cu acesta din prezent! Călătoriile temporale se opresc atunci!

Există o serie de profeţii care anunţă că ceva extraordinar de important se va întâmpla în această perioadă. Atât aztecii cât şi Mayaşii susţin că va exista o transformare radicală. De asemenea, pe peretele de lângă camerele faraonului din Marea Piramidă din Egipt, la care se ajunge prin tunelul celebru, există o referinţă clară la anul 2011. Calendarul Mayaş numit Ţolkin (Tzolkin) se sfârşeşte în anul 1012.

Cu adevărat, informaţiile legate de Experimentul Philadelphia, Proiectul Montauk, şi tehnologiile extraterestre ne vor duce spre o înţelegere adevărată a realităţii Universului în care ne aflăm.
sursa:cartea"Experimentul Philadelphia"

ANUL 2012

Anul 2012

publicat la 18 Iunie 2004


Anul 2012

Cu toate că nu au trecut testul anului 2000, teoriile sfârşitului lumii cunosc acum un reviriment legat de anul 2012. Se pare că tot mai multe argumente converg spre concluzia că în acel an ceva cu totul surprinzător şi inimaginabil se va petrece cu planeta noastră şi implicit cu noi, locuitorii ei. Înainte de a accepta sau respinge aceste argumente, e bine să le cunoaştem. Şi bineînţeles, să ne întrebăm: suntem oare pregătiţi pentru anul 2012?

Planeta Pamânt se manifestă ca un imens circuit electric. Există un fel de cavitate electromagnetică situată între Terra şi ultimul strat al ionosferei, la aproximativ 55 km distanţă de suprafaţa pământului. Proprietăţile rezonante ale acestei cavităţi magnetice terestre au fost descoperite de fizicianul german W. O. Schumann între anii 1952 - 1957, şi ele permit măsurarea frecvenţei vibratorii medii a planetei noastre.

"Bătăile inimii" Pământului se accelerează

Rezonanţa Schumann este prezentată de geofizicienii contemporani drept "bătaia inimii" planetei noastre. Aceasta a avut o valoare constantă de 7,8 Hz timp de mii de ani. Însă începând cu anul 1980, s-a observat o accelerare, mai întâi lentă, apoi din ce în ce mai rapidă (dupa 1997), până când a atins astazi valoarea de 12 Hz. Creşterea frecvenţei vibratorii a planetei noastre face ca 24 de ore de viaţă pe planeta noastră să corespundă de fapt cu numai 16 ore reale, în termenii timpului terestru. Pare o explicaţie destul de plauzibilă pentru criza acută de timp cu care ne confruntăm la ora actuală...

Iar curgerea timpului terestru se va mai accelera, pe masură ce ne apropiem de "Punctul Zero", care corespunde inversării polilor magnetici ai Pământului. Căci dacă 24 de ore ale zilei reprezinta încă, la ora actuala, 16 ore efective, diferenţa dintre acestea se va mari exponenţial, astfel încât la trecerea prin Punctul Zero, pe care unii îl situează la sfârşitul anului 2012, 24 de ore din anul 1980 vor corespunde la 0 ore efective. Altfel spus, timpul terestru nu va mai exista! Consecinţele acestui fenomen sunt incalculabile şi sfidează orice imaginaţie: întreaga planetă şi toti locuitorii ei vor trece într-o altă dimensiune!

Creşterea frecvenţei de rezonanţă Schumann se traduce prin scăderea progresivă a densităţii planetei, fenomen ce a fost observat şi identificat de clarvăzătorul brazilian Triguerinho, încă de la începutul anilor '80.

Omul este supus, ca toate creaturile Terrei, efectelor acestei schimbări: simptome fizice cum ar fi migrenele, oboseala cronică, crampele musculare, simptome ale gripei, vise intense mai degraba fanteziste decât minunate. Şi mai cu seamă, corpul uman devine din ce în ce mai sensibil. Modificarea cea mai spectaculoasă are loc însă la nivelul ADN-ului uman, care pare a fi acum reprogramat de Inteligenţa Cosmică. Ca urmare, intuiţia se dezvoltă mai repede, ca şi toate capacităţile paranormale ce derivă din ea. Al treilea ochi începe să se deschidă şi chiar ochii fizici se transformă pentru a se adapta Luminii şi frecvenţelor ei mult mai elevate.

Calendarul Maya a prezis sfârşitul epocii actuale în 2012

Scriitor, şi ghid la locurile sacre ale planetei, Gregg Braden s-a făcut cunoscut prin cărţile sale "Trezirea la Punctul Zero: iniţiere colectivă" şi "Translaţia între lumi". După ce a trăit, în tinereţe, două experienţe de moarte clinică (NDE) şi a avut o carieră profesională strălucitoare ca inginer de aeronave, a început să ţină conferinţe şi seminarii în întreaga lume. Gregg Braden a dovedit ştiinţific trecerea prin centura de fotoni şi încetinirea gradată a perioadei de rotaţie a planetei Pământ. Tot lui îi aparaţine demonstraţia ştiinţifică a creşterii frecvenţei de rezonanţă a Terrei (rezonanţa Schumann). Braden consideră că, atunci când planeta noastră nu se va mai roti deloc iar frecvenţa ei va atinge valoarea de 13 Hz, vom fi în "Punctul Zero" al câmpului ei magnetic. După două sau trei zile de repaus, ea va reîncepe să se învârtă în sens contrar, ceea ce va determina inversarea polilor magnetici ai Terrei.

Din aceasta, Gregg Braden deduce o serie de consecinţe:
Timpul va părea că trece din ce în ce mai repede pe masura ce ne apropiem de "Punctul Zero". La ora actuală, frecvenţa Schumann a Terrei este de 12 Hz şi se preconizează ca la 13 Hz se va opri. Provocând inversarea polilor magnetici, traversarea Punctului Zero va însemna totodata translaţia omenirii într-o dimensiune superioară, a patra, care este la rândul ei o treaptă către cea de-a cincea dimensiune. La acest nivel de evoluţie, gândurile şi dorinţele noastre se vor manifesta instantaneu (fapt care corespunde planului astral). Acest Punct Zero este menţionat de calendarele sacre ale omenirii, cum ar fi misteriosul Ţolkin – calendarul mayaş – care prevede sfârşitul actualului ciclu al omenirii în decembrie 2012. După saltul în cea de-a patra dimensiune, prevăzut a avea loc înainte de sfârşitul anului 2012, în 2013, conform acestor teorii, vom trece în cea de-a cincea dimensiune.
Trecerea în altă etapă la Punctul Zero, prezisă de diferite tradiţii cu mii de ani în urmă, este pe cale de a se realiza. Aceste salturi au loc o dată la 13.000 de ani, ceea ce echivalează cu o revoluţie completă a Soarelui nostru în jurul Soarelui central al galaxiei noastre.
Se pare că după trecerea prin Punctul Zero, Soarele va răsări la Vest şi va apune la Est. Mai multe texte străvechi descriu astfel de transformări radicale în trecutul îndepărtat al omenirii.
Cea mai mare parte a tehnologiilor cunoscute nu vor mai fi operaţionale. Excepţie face utilizarea energiei libere, decoperită de Tesla în urmă cu un secol, propusă în diferite etape unora dintre guvernele noastre de către extratereştri, dar ocultată şi interzisă de o conspiraţie mondială.
Calendarul Maya a prezis toate aceste schimbări şi faptul că vom reveni la ciclurile naturale bazate pe armonia universală.

Cum va fi translaţia într-un alt plan?

Prin urmare, creşterea frecvenţei de vibraţie a planetei noastre implică şi elevarea frecvenţei de vibraţie a locuitorilor săi, ceea ce determină efecte asupra organismului dar şi elevarea conştiinţei, chiar dacă evenimentele actuale contrazic aceasta (vezi războaiele şi conflictele la nivel mondial).

Alte semne: câmpul magnetic al planetei s-a diminuat, iar mişcarea ei de precesie s-a modificat. Mai mult, polii magnetici ai planetei au început deja să se deplaseze puţin câte puţin. Toate acestea vor continua şi ne indică în mod clar că ne îndreptăm spre transformări planetare de importanţă cosmică. Este dificil de descris în cuvinte un eveniment atât de rar şi de special. Un salt similar s-a produs deja în constelaţia Pleiadelor, dar în urmă cu foarte multă vreme.

Sigur că nimeni nu poate spune exact ce se va petrece atunci, însă putem trasa unele repere. Înainte de 2012, sufletele evoluate de pe planeta noastră vor face acest salt şi astfel vor deschide poarta ascensională şi pentru alţii care le vor urma. Unele fiinţe, care deja s-au orientat către Dumnezeu cu credinţă şi sinceritate, vor realiza Ascensiunea cu propriul lor corp fizic sublimat, în timp ce altele îşi vor părăsi acest corp fizic pentru a se regăsi într-un alt plan, cu un corp subtil mai apropiat noii frecvenţe de vibraţie.

Inversarea polilor magnetici - evidenţiată de datele culese de sateliţi

Polul nord magnetic terestru este într-o constantă deplasare. La ora actuală, tinde să se apropie de polul nord geografic (care coincide cu polul sud magnetic). Unii oameni de ştiinţă consideră că această inversare a polilor magnetici ai Terrei va avea loc în curând.

Extras din revista"Sciences et Avenir" (Ştiinţa şi viitorul) din iunie 2002: "Analizând datele culese de doi sateliţi – Oersted, lansat în 1999, şi Magsat, lansat cu 20 de ani mai devreme –, o echipă de specialişti de la Institutul de Fizica Pământului din Paris a remarcat variaţii importante ale câmpului magnetic terestru. Să fie acesta semnul inversării polilor magnetici ai Pamântului, eveniment care are loc la aproximativ 250.000 de ani? Nu putem afirma aceasta cu certitudine. Mai degrabă putem bănui că intensitatea câmpului magnetic fluctuează, scăzând şi apoi revenind, fără a se modifica polaritatea câmpului magnetic terestru. Astfel de fluctuaţii au mai avut loc în trecut. Inversiune sau fluctuaţie, nucleul terestru pare a fi agitat însă de furtuni intense."

La Montauk nimeni nu a putut vedea dincolo de 2012

În cadrul Proiectului Montauk, despre care doi dintre participanţi (Preston Nichols şi Al Bielek) au făcut dezvăluiri cutremurătoare într-un interviu de peste 9 ore, informaţii structurate şi în cărţile lui Preston Nichols şi Peter Moon, s-au realizat experienţe de proiectie în timp. Cercetătorii care au lucrat la Proiectul Montauk au construit, pe baza unor informaţii provenite din surse extraterestre, un dispozitiv cu ajutorul căruia trimiteau diverse persoane în timp şi le ghidau acolo pentru a descrie ce vedeau. Al Bielek a fost unul dintre "călătorii în timp" şi iată ce răspunde el reporterului la întrebarile legate de anul 2012:

Datorită faptului că articolele AIM sunt adesea copiate pe diverse forumuri şi apoi preluate de alte reviste şi site-uri, fără a specifica originea lor, vă informăm că adresa acestui articol este http://aim.active.ws/?a=66 şi este publicat la Active Information Media.

Reporter: Care este cel mai depărtat punct din viitor în care au fost trimişi oameni în cadrul Proiectului Montauk?
Al Bielek: Anul 10.000 d.C.
R: Deci viitorul este acum stabilit până în anul 10.000 d.C.?
AB: Da. Este ca o realitate din vis. Nimeni nu a găsit un viitor tangibil, al lumii fizice, dincolo de 2012. Este ca un zid abrupt dincolo de care nu mai este nimic.
R: Profeţiile vorbesc despre o transformare planetară în acea perioadă.
AB: Curios, nu-i aşa?
R: Care este previziunea dvs. pentru viitorul speciei umane?
AB: Va supravieţui.
R: De ce s-a menţionat la un moment dat că anul 2011 a fost ultimul an în care subiecţii experienţelor au putut vedea ceva tangibil?
AB: Calendarul mayaş prevede pentru perioada 2011 – 2013 un fel de barieră. Persoanele clarvăzătoare au confirmat că în jurul anului 2013 este o barieră de care ele nu pot trece.
R: Asta nu înseamnă că nu este nimic dincolo de acel an.
AB: Nu. Este ascuns percepţiilor noastre. Nu se poate vedea nici măcar cu o maşina a timpului. Mulţi se întreabă dacă vor mai avea controlul asupra omenirii dupa 2013.
R: Se pare că avem de a face cu o elevare a conştiinţei pe măsură ce ne apropiem de translaţia în cea de-a patra dimensiune.
AB: Într-adevăr. Sunt ceva dovezi în direcţia asta.
R: Se discută mult despre ideea translaţiei într-o a patra dimensiune. Ce înseamnă aceasta?
AB: De fapt, înseamnă trecerea la o frecvenţă de vibraţie superioară. Este de asemenea în legatură cu conştientizarea faptului că nu suntem separaţi de Creatorul nostru. Este un eveniment de genul celui numit de creştini "revenirea în Glorie". A doua venire se referă mai degrabă la o stare interioara, decât la o fiinţă care vine şi stabileste o ierarhie.
R: Când se va realiza complet această translaţie?
AB: A patra dimensiune este mult mai plină de viaţă. Este o dimensiune în care predomină compasiunea, înţelegerea şi iubirea. Trecerea definitivă la cea de-a patra dimensiune cred că va avea loc între anii 2003 şi 2013.
R: E interesant că şi prin metodele de divinaţie I-Ching se prevede un sfârsit în anul 2012.
AB: Da. Nimic nu va mai fi la fel pe Pământ. Transformarile au început deja. Suntem martori la "dispariţia" celei de-a treia dimensiuni a vieţii.
sursa:aim.active.ws

TAINELE LUMILOR PARALELE

Elfii sunt naţiunea conlocuitoare a Islandei

Undeva în apropiere de Cercul polar, între Marea Groenlandei şi Atlanticul de Nord, pe o insulă clădită din joaca focului şi a apei, a vulcanilor şi a gheizerelor, oamenii trăiesc şi astăzi în bună vecinătate cu elfii, cu zânele şi cu îngerii. Ceea ce vă spun nu este o poveste, ci se petrece într-o ţară europeană marcată în orice atlas geografic: Islanda.

Când am ajuns la Festivalul de Film Transilvania şi am intrat în sala unde urma să ruleze “Ancheta asupra lumii invizibile”, mi-am făcut un rezumat al informaţiilor pe care le deţineam despre Islanda. Vulcani, gheizere, capitala Reykjavik şi cântăreaţa de muzică pop Bjork, cea care a luat premiul pentru cea mai bună actriţă la Cannes în 2000- cam asta a fost tot ce am găsit în “arhivă”. Filmul documentar al lui Jean Michel Roux are însă darul de a deschide poarta către sufletul poporului islandez, căruia i-am descoperit puritatea şi o rară frumuseţe. De aceea, mi-am dorit să ştiu mai multe despre el şi despre ţinutul fabulos pe care îl locuieşte.

Situat la îmbinarea plăcilor tectonice eurpeană şi americană, teritoriul acestei ţări este adeseori remodelat de cutremure şi de erupţii vulcanice. Istoria sa a început la sfârşitul secolului al IX- lea, când fermierii norvegieni şi vikingii i-au populat ţinuturile sălbatice, aducând şi celţi din Irlanda. În anul 930 ei au format prima adunare democratică din Europa, Althing (Parlamentul Irlandez). Cei 283.000 de locuitori ai Islandei vorbesc şi astăzi aproape la fel ca strămoşii lor: vechea limbă scandinavă.

Tot lor le aparţine recordul de a fi ales prima femeie preşedinte, Vigdis Finnbogadottir, care a condus ţara din 1980 până în 1996.

Oricât ar părea de ciudat, Islanda nu are o reţea de cale ferată; transportul se face cu maşini, avioane sau nave. Islandezii se pot însă mândri cu un nivel de alfabetizare al populaţiei de 100% (99,9% dacă e să fim riguroşi...), cu un nivel de sărăcie al populaţiei de 0%, dar şi cu extinderea tehnologiilor moderne în toate domeniile.

Deşi toate aceste lucruri deja spun despre ei că sunt „altfel”, totuşi ceea ce îi deosebeşte, la modul emblematic, de alte naţii, este credinţa lor în existenţa fiinţelor supranaturale, pe care le numesc „poporul ascuns”.

Un oraş în mai multe dimensiuni

Conform sondajelor, 10% dintre islandezi sunt convinşi că îşi împart insula cu elfii, alţi 10% neagă această idee, în vreme ce majoritatea de 80% consideră că existenţa fiinţelor invizibile este o posibilitate demnă de luat în seamă. Hafnarfjordur, un mic port aflat în apropiere de capitala Reykjavik, pare a fi locul în care oamenii convieţuiesc în cea mai deplină armonie cu aceste fiinţe subtile.

Ei au contactat-o pe Erla Stefansdottir, profesoară de pian şi clarvăzătoare, pentru a le desena o hartă mai specială. Astfel, una dintre atracţiile turistice ale micului port islandez este o plimbare pe la „căsuţele elfilor”. Primarul din Hafnarfjordur, Magnus Gunnarsson, s-a arătat mândru de documentul ce atestă lumea invizibilă din oraşul pe care îl conduce. Foarte încântat de simpaticii lor vecini, el a declarat că „în felul acesta, şi turiştii vor putea descoperi că în oraşul nostru, alături de locuitorii obişnuiţi, trăiesc şi fiinţe supranaturale”.

Întrebată cum este posibil ca în acelaşi spaţiu să convieţuiască oameni şi elfi, clarvăzătoarea Erla a explicat că lumea are mai multe dimensiuni. De exemplu, spune ea, „într-o pădure montană pot trăi tot feluri de creaturi: elfi, gnomi, pitici, zâne. Ele nu sunt observate de oameni deoarece au o frecvenţă de vibraţie diferită de a noastră, care corespunde planurilor eteric sau, uneori, astral. Este posibil chiar ca aceste fiinţe, cel mai adesea inaccesibile vederii umane obişnuite, să nu se perceapă unele pe altele, tot din cauza nivelelor lor de vibraţie diferite.”

Dar Erla a văzut elfi încă de când era copil şi atunci era convinsă că acesta este un lucru obişnuit. „Până la 6-7 ani, copiii văd mai multe decât adulţii. Cred că foarte mulţi dintre ei au tovarăşi de joacă invizibili, dar nu realizează că sunt elfi.”

O fetiţă de 9 ani, Audur Gudmundsdottir, povesteşte cu convingere cum se joacă ea cu elfii, care au cam jumătate din înălţimea ei.Într-o zi a căzut când se zbenguia pe afară, iar o femeie-elfă i-a deschis uşa casei ei, aflată într-o piatră mai mare, şi i-a dat să mănânce o prăjitură în formă spiralată şi să bea un suc de banane mai deosebit. Audur îşi descrie cu însufleţire prietenii despre care spune că sunt foarte discreţi, ies doar noaptea şi niciodată în timpul zilei. Mama ei, căreia fetiţa i-a adus ca dovadă o cheie de la căsuţa elfilor, un mic obiect metalic cu crestături, nu exclude posibilitatea ca povestirile micuţei să fie adevărate. Şi mărturii ca acestea poţi întâlni la tot pasul în Islanda.

Oficialităţile le protejează locuinţele

În ultimii ani inginerii constructori au fost de mai multe ori nevoiţi să refacă planurile autostrăzilor numai pentru a ocoli locuinţele elfilor. De asemeni, edilii primului mall au avut grijă să monteze cablurile electrice şi alte instalaţii subterane cât mai departe de presupusele sălaşuri ale gnomilor şi feelor. Cuplurile care plănuiesc să-şi ridice o casă apelează şi ele la persoane cu percepţii extrasenzoriale, pentru a se asigura că locul nu este deja ocupat... În Islanda aceste precauţii nu sunt privite ca excentricităţi, ci ca simple precauţii.

„Alături de noi trăiesc nenumărate creaturi nevăzute, care folosesc ca porţi de trecere în lumea lor eterică pietre şi stânci mai mari din lumea noastră fizică”, spune Brynjolfur Snorrason, fermierul clarvăzător specializat în indicarea zonelor locuite de „poporul ascuns”( huldu folk). El este adeseori consultat de antreprenorii de construcţii care nu vor să intre în conflict cu micuţii lor vecini supranaturali.

„Poate este o ţară mai deosebită”, spune Arni Bjornsson, şeful departamentului de studii etnologice de la Muzeul Naţional al Islandei. „Chiar şi cei mai sceptici ingineri, care susţin că nu cred în superstiţii, preferă să ocolească movilele şi pietrele despre care clarvăzătorii spun că sunt locuite de elfi, decât să le distrugă şi să rişte astfel să-i supere pe cei nevăzuţi.”

La începutul anului 1999, de pildă, Agenţia pentru construcţia drumurilor din Islanda a trebuit să modifice proiectul iniţial al unei noi şosele ce pornea de la Reykjavik, după ce a avut loc un protest al locuitorilor zonei, pentru că traseul ar fi deranjat locuinţa unor elfi de sub o stâncă.

„Câtă vreme oamenii sunt convinşi de realitatea lumilor subtile şi a elfilor, noi căutăm să respectăm credinţele tuturor”, a spus Viktor Ingolfsson, un oficial de la Administraţia drumurilor publice. „Dacă aceasta presupune să ocolim o piatră a elfilor, ne acomodăm la această cerinţă.”

Constructorii de drumuri ţin cont de aceste indicaţii ale clarvăzătorilor şi datorită faptului că s-au convins de mai multe ori de efectele nefaste pe care le are încălcarea lor. Sunt binecunoscute cazurile de defectare a maşinilor şi echipamentelor de construcţii sau de îmbolnăvire subită a celor care au mutat în mod brutal pietre ale elfilor.

„Pentru cei mai mulţi oameni, poporul ascuns este plin de blândeţe”, explică Magnus Skarphedinsson, profesor la Şcoala de Studii Elfice şi expert în Elfi. „ Dar dacă sunt agresaţi, este posibil să se petreacă lucruri mai puţin plăcute. Fie că proiectul va costa foarte mult, fie că unii muncitori se îmbolnăvesc. Aşa că nu e recomandat să-i superi pe elfi.”

Au susţinere la nivel prezidenţial

Fosta preşedintă a Islandei (în perioada 1980- 1996), Vigdis Finnbogadottir, nu exclude nici ea prezenţa fiinţelor subtile pe harta invizibilă a ţării sale. Cu multă diplomaţie, ea aduce un argument imbatabil: „ Nu am văzut elfi şi nici fiinţe invizibile. Nu am întâlnit încă o fantomă, deşi am auzit adesea vorbindu-se despre ele. Acest gen de credinţă nu mai există în Franţa sau în Spania, pentru că acestea sunt ţări catolice. Catolicismul este atât de puternic, încât nu mai lasă loc pentru alte credinţe. În Evul Mediu, islandezii au adaptat catolicismul pentru a se potrivi cu moştenirea lor păgână şi au continuat să spună poveşti despre fiinţe supranaturale, elfi şi fantome. Existenţa elfilor, a fantomelor, a extratereştrilor şi a vieţii de după moarte nu a fost niciodată dovedită. Este la fel ca şi în cazul lui Dumnezeu. Nimeni nu a dovedit că El există, dar nici contrariul.”

Actualul preşedinte al Islandei, Olafur Ragnar Grimsson, are şi el o explicaţie a prezenţei poporului ascuns: puternicul sentiment al singurătăţii şi al izolării, caracteristic islandezilor. „Islandezii au fost întotdeauna puţini la număr, de aceea în timpurile străvechi ei şi-au dublat numărul cu personaje invizibile din legendele cu elfi şi zâne”, a afirmat el într-un interviu acordat la reşedinţa prezidenţială de la Bessastadir.

Paranormalul e la el acasă

În fiecare ţară există mediumi, clarvăzători şi susţinători ai fenomenelor paranormale, precum şi publicaţii de profil, instituţii care studiază ştiinţific aceste domenii. Islanda este însă ţara în care paranormalul şi invizibilul se află la ele acasă. Foarte multe persoane văd şi comunică fără nici o greutate cu elfi, cu îngeri sau cu fantome ale persoanelor decedate.

Clarvăzătoarea Erla Stefansdottir explică esenţa acestui fenomen: „Oamenii consideră că e absolut firesc să călătorească dintr-o ţară în alta şi să cunoască alte popoare. Dar li se pare ciudat să exploreze dimensiunile subtile şi diferitele planuri pe care existăm ca fiinţe. Structura noastră seamănă cu cea a cepei, este stratificată. Învelişurile devin tot mai subţiri pe măsură ce te apropii de nucleu. Iar omul devine din ce în ce mai frumos, cu cât îl cunoşti mai în profunzime.

Întâi vedem corpul fizic şi aura sa, culorile emoţiilor şi atitudinea socială. Aceste straturi formează personalitatea, în spatele căreia se ascunde sufletul. Iar dincolo de suflet se află cea mai intimă structură a omului, Sinele, „izvorul memoriei”. Acesta este nucleul fiinţei umane, acea părticică din Soarele Divin.

Dacă toate aceste elemente sunt conectate, noi atingem perfecţiunea şi devenim una cu Dumnezeu. Devenim mai luminoşi decât cea mai strălucitoare lumină electrică.”

Cine sunt elfii?

Creaturi fantastice din mitologia germană, elfii au supravieţuit în folclorul nord-european. Se consideră că la origine erau o rasă de zei ai naturii şi ai fertilităţii. Sunt înfăţişaţi ca femei şi bărbaţi tineri, de înălţime mică, foarte frumoşi. Sălăşluiesc în păduri, în alte locuri din natură, sub pământ, în izvoare sau pârâuri. Ei trăiesc mai mult în comparaţie cu oamenii, nu îmbătrânesc niciodată şi a uputeri magice.

În mitologia scandinavă sunt cunoscuţi elfii luminoşi care trăiesc în al treilea cer, cei întunecaţi şi elfii negri. Aceştia din urmă sunt fierari pricepuţi, iar în mitologia germană sunt confundaţi cu piticii. Un exemplu de astfel de elfi cunoscători ai artei transmutării şi a prelucrării metalelor sunt nibelungii.

Elfii din mitologia scandinavă au supravieţuit în special în varianta unor femei strălucitor de frumoase, care vieţuiesc în pădure, conduse de un rege-elf. Se spune că pot fi văzute noaptea, dansând prin poieni. Dansurile feelor lasă în iarbă urme circulare, care sunt adeseori asimilate cu cercurile din lanuri. Dacă un om priveşte dansul lor, timpul se comprimă atât de mult încât anii devin ore. Acest fenomen se reflectă şi în lucrarea „Stăpânul inelelor” a lui Tolkien, atunci când personajele plecate în căutarea inelului ajung în Regatul Elfilor, Lothlorien, şi constată că acolo timpul se scurge mult mai încet decât în lumea fizică. De altfel, personajele elfi ale lui Tolkien sunt inspirate din mitologia scandinavă şi celtică.

Mărturii

Brynjolfur Snorrason (fermier şi vindecător)
„ Când eram copil, obişnuiam să mă joc cu elfii şi cu ...spiritele celor trecuţi Dincolo. Eram diferit de cei de vârsta mea, aşa că nu prea vorbeam despre asta. Şi copiii mei se simt grozav împreună cu fiinţele invizibile.Unul dintre ei se joacă mereu cu frăţiorul lui geamăn care a murit. Îi pot vedea clar pe amândoi. Toţi cei şase copii ai mei sunt clarvăzători. Legat de asta cred că atitudinea părinţilor este decisivă: dacă le spui copiilor că nu există clarviziune, această aptitudine nu se va mai dezvolta. Mi se întâmplă uneori să confund lumea aceasta cu cealaltă. Aşa că, pentru orice eventualitate, ca oamenii să nu creadă că sunt nebun, soţia mea îmi interzice să vorbesc în public cu entităţile invizibile. Unele dintre ele arată ca oamenii, altele sunt doar forme colorate.”

Joga Johannsdottir (maseuză)
„ Aveam 11 ani pe atunci, mă aflam pe deal, când am văzut o femeie dispărând într-o piatră. Era normal proporţionată, dar nu mai înaltă decât un copil de 6 ani. N-am încercat niciodată să conving pe nimeni că ceea ce am văzut este real.”

Gudrun G. Bergmann (scriitoare şi ghid turistic)
„Potrivit mediumilor, una dintre aceste două pietre reprezintă o biserică a fiinţelor nevăzute, iar cealaltă este o bibliotecă. Aici locuiesc creaturi străvechi. Vara trecută meditam în faţa stâncii- bibliotecă. Am văzut o fiinţă de-o şchioapă ieşind din piatră. Arăta ca personajul Yoda din războiul stelelor, cu un cap mare, care este simbolul înţelepciunii. El este păstrătorul cunoaşterii din piatră. Secretul Islandei se află în natură, o imensă carte pe care trebuie s-o descifrăm.
sursa:yogaesoteric.net

PRIVITI-VA CA SI CUM A-TI FI NISTE ANOTIMPURI OPUSE, DAR COMPLEMENTARE

Orice relaţie de iubire, orice relaţie amoroasă bazată pe transfigurare şi continenţă sexuală este totodată o călătorie mirifică extraordinară, în care fiecare dintre cei doi iubiţi poartă, în bagajele sale, adeseori nebănuite, o mulţime de secrete.

Să ne amintim cât de fericiţi ne simţim în prima etapă, atunci când descoperim marile taine sau micile secrete ale celuilalt. Florile preferate sau parfumul preferat, culoarea care îi place cel mai mult, culorile care i se potrivesc cel mai bine la îmbrăcăminte, mirosul aproape unic al pielii, moliciunea părului, anumite secrete anatomice care ţin numai de trupul său, anumite stări plăcute, inefabile pe care le simţim atunci când suntem în intimitatea sa...

Într-o a doua etapă, ne simţim profund tulburaţi şi încântaţi de apropierea celuilalt şi de influenţa câmpului său subtil auric asupra aurei noastre. Îi simţim instantaneu gândurile şi stările, atunci când este la distanţă şi se gândeşte plin de dor şi de iubire la noi. Alteori, ghicim şi intuim cu anticipaţie că va veni la noi pe neaşteptate şi apoi el chiar apare. Admirăm felul în care celălalt doarme, îi contemplăm expresia feţei sau îi admirăm poziţia senzuală, fermecătoare sau nonşalantă, îi admirăm modul în care doarme, încolăcit sau drept, cu palmele aşezate pe piept, întocmai ca un sfânt.

Toate acestea sunt aspecte intime, delicioase care ne apropie foarte mult de celălalt şi ne permit să fuzionăm într-un mod tainic, profund şi inefabil cu el. Mai presus de orice, ne minunăm de iubirea şi de fericirea care penetrează totul în prezenţa fiinţei iubite. Suntem apoi fascinaţi de magia paradisiacă a fuziunilor amoroase cu ea, îi simţim transfigurarea, frenezia şi ne bucurăm empatic de stările de fericire pe care le trăieşte. Savurăm cu uimire şi nesaţ stările euforice care apar atunci când experimentăm efectul de avalanşă după fuziunile amoroase.

În felul acesta lunile trec, anii trec, fiind urmaţi de alţi ani. Timpul celor doi iubiţi se scurge implacabil, anotimp după anotimp. Dacă ei sunt extraordinar de fericiţi, mai ales pentru ei, timpul trece uimitor de repede. Anumite cicluri se succed: vara, toamna, iarna şi primăvara. Pentru cuplurile amoroase care fuzionează cu transfigurare şi continenţă, anotimpurile se succed pentru unele dintre ele lin, pentru altele lent, iar pentru cele care sunt extraordinar de fericite incredibil de rapid.

Cei doi iubiţi yoghini care sunt foarte fericiţi se minunează de tot ceea ce au făcut extraordinar în aceşti ani, de toate amintirile frumoase pe care le-au adunat. Trebuie să nu uitaţi niciodată că experienţele şi mai ales experienţele de iubire sunt cele mai valoroase „comori“ pe care putem să le luăm cu noi atunci când părăsim definitiv această lume. Ştiind aceasta, trebuie să căutăm fără încetare stările minunate, fericirea, bucuriile, încântările, plăcerile rafinate, stările spirituale înalte, experienţele mistice, iubirea.

Să nu pierdem niciodată din vedere că singurele „bijuterii“ pe care le putem lua atunci când părăsim definitiv această lume sunt experienţele extraordinare, trăirile minunate, stările copleşitoare de iubire. Atunci când, la un moment dat, urmărim să facem bilanţul, constatăm cu uimire, împreună sau separat, cât de repede sau cum a trecut timpul, împreună cu fiinţa iubită. În astfel de momente de bilanţ, remarcăm cu luciditate şi detaşare că, în cadrul relaţiei noastre amoroase, până la urmă rămân doar experienţele, amintirile, şi, pentru marea majoritate a fiinţelor umane superficiale, atâtea lucruri uitate...

În ceea ce priveşte amintirea experienţelor minunate, este necesar să menţionăm că, mai ales în cazul femeilor care nu se transformă suficient de mult din punct de vedere spiritual, atunci când sunt angrenate în cadrul unei relaţii de cuplu, ele uită ceea ce trebuie să ţină mine şi ţin minte mai ales ceea ce ar trebui să uite.

În momentele în care, fiind plini de luciditate şi detaşare, facem bilanţul relaţiei amoroase în care ne-am angrenat, ar trebui să ne gândim înainte de toate cât de fericiţi am fost, cât de fericiţi suntem, cât de dese au fost trăirile spirituale pe care le-am savurat împreună, cât de mult ne-am apropiat unul de celălalt, cât de mult ne-am trezit în propriul nostru univers lăuntric starea androginală glorioasă, datorită prezenţei magice, complementare, a celuilalt, cât de buni prieteni am ajuns să fim unul cu celălalt, cât de intim şi de profund am fuzionat în feluritele sfere subtile invizibile ale fiinţelor noastre, cât de empatici am ajuns să fim, cât de mult s-au trezit în noi, datorită acestei relaţii amoroase, anumite capacităţi paranormale, cât de intens şi de profund au fuzionat sufletele noastre.

La modul general vorbind, fiecare bilanţ realizat cu luciditate şi detaşare trebuie să evidenţieze că în cadrul acelei relaţii amoroase a existat şi continuă să existe o mare fericire. În cazul în care, în momentul bilanţului pe care îl realizăm cu luciditate şi detaşare referitor la relaţia noastră amoroasă, constatăm că fericirea a dispărut de mult, fiind înlocuită de suferinţe, tensiuni, zbucium şi chinuri de tot felul, putem să punem la îndoială existenţa aşa-zisului cuplu amoros în care suntem angrenaţi. Într-o astfel de situaţie, putem pune la îndoială existenţa iubirii, fie la noi, fie la cealaltă fiinţă umană cu care suntem angrenaţi în această relaţie.

Dacă în astfel de momente de analiză lucidă avem brusc o stare de iluminare care ne face să înţelegem că, în aşa-zisul nostru cuplu amoros nu este iubire sau iubirea a dispărut de mult, trebuie să ne oprim neîntârziat, pentru că a continua în felul acesta nu face decât să ne hrănească şi să ne amplifice tendinţele masochiste. Astfel de situaţii apar mai ales când doar una dintre cele două fiinţe umane iubeşte, iar cealaltă profită într-un mod vampiric de iubirea care i se dăruie, fără ca ea să aibă şi să manifeste iubire pentru celălalt. Atunci când ne confruntăm cu o astfel de situaţie trebuie să ne dăm seama, cu luciditate, că dacă vom continua în acelaşi mod larvar să întreţinem o astfel de relaţie în care nu există iubire reciprocă, nu facem altceva decât să curvim. Indiferent cât de mult iubim noi, dacă celălalt nu ne iubeşte, o astfel de relaţie este perversă şi atunci fiinţa umană care se complace în ea curveşte.
sursa:yogaesoteric.net

FEMEIA CA INITIATOARE

O femeie frumoasă, senzuală şi inteligentă iniţiază cu acelaşi YONI din care, într-o viaţă anterioară, s-a născut bărbatul. O asemenea femeie iniţiază cu aceeaşi sâni cu care, într-o viaţă anterioară, l-a alăptat pe bărbatul ei de acum. O asemenea femeie iniţiază cu aceeaşi gură care l-a calmat odată pe bărbat. Femeia conştientă de frumuseţea ei, care este plină de senzualitate şi inteligenţă, este suprema iniţiatoare în Tantra. KAULARAHASYA

Toate culturile străvechi ce se sprijină pe un fundament ezoteric care se pierde în negura timpurilor au tradiţii care laudă puterea de iniţiere a femeii. Egiptul, Grecia, Arabia, Tibetul şi China, toate împărtăşeau această credinţă fundamentală. Femeia era considerată încarnarea frumuseţii, senzualităţii şi a vitalităţii amoroase, ea fiind totodată gardianul potenţialului creator. Orice fiinţă umană s-a născut prin YONI-ul unei femei; orice om doreşte să reintre în acest tărâm al feminităţii tulburătoare prin intermediul contactului sexual nesfârşit (care se realizează doar prin intermediul CONTINENŢEI PERFECT REALIZATE).

Înţeleptul Socrate a cerut să fie instruit în Arta de a Iubi de către Diotima. Iniţiindu-l, ea a subliniat importanţa perceperii frumuseţii care se trezeşte în cel iubit, datorită capacităţii acestei trăsături de a-l stimula pe celălalt, iar în al doilea rând ea l-a învăţat ştiinţa secretă de a eleva pasiunea făcând-o să se sublimeze din planul senzual în cel spiritual. Învăţăturile tantrice secrete accentuează acelaşi aspect. Deşi frumuseţea fizică este foarte preţuită, doar ea singură fără conştientizarea ei de către femeia care este foarte frumoasă nu este suficientă. Puterea şi semnificaţia frumuseţii sufleteşti o depăşesc cu mult pe cea superficială, aşa cum dovedeşte şi exemplul lui Socrate.

Idealurile de frumuseţe sunt descrise în textele indiene precum KAMA SUTRA şi ANANGA RANGA. Diferitele tipuri de femei şi bărbaţi sunt împărţite pe categorii diverse, în funcţie de caracteristicile fizice, emoţionale şi mentale ale acestora. NAYIKA SADHANA TIKA afirmă că femeia cu care cineva doreşte să practice Arta Iubirii trebuie ”să fie extrem de frumoasă şi extraordinar de senzuală, şi să aibă egal şi cât mai armonios dezvoltate atât corpul cât şi mintea. Apariţia ei bruscă va deschide poarta tainică a trăirilor spontane şi elevate şi va captiva mintea”.

Un alt text declară poetic: ”Femeia aleasă trebuie să fie în floarea tinereţii, cu ochi fermecători care să arunce săgeţi de iubire, trăsăturile ei trebuie să exprime însuşiri pozitive, buze pline cu nectar, sânii mari, şoldurile şi picioarele frumoase şi echilibrat dezvoltate, un corp împlinit şi armonios asemănător unei trestii delicate şi mlădioase şi atunci când vine la iubitul ei ea trebuie să fie îmbrăcată în mătăsuri viu colorate”.

HEVAJRA TANTRA, un important text indian, afirmă: ”Cel ce este cu adevărat evoluat în Yoga trebuie să-şi onoreze mama şi sora, precum şi pe dansatoare, pe spălătoreasă, pe femeia din afara castei şi pe cea nobilă, în aceeaşi măsură. El trebuie să unească Sceptrul său cu Lotusul Înţelepciunii ei, fără să-şi descarce deloc sămânţa. În urma acestui ritual se obţine eliberarea, dacă fluidele tainice sunt armonios focalizate în SAHASRARA”. Această afirmaţie aparent enigmatică atrage atenţia asupra puterii uriaşe de iniţiere a feminităţii. Mai apoi este oferită următoarea clarificare: ”GNOSIS (cunoaşterea secretă fundamentală) este numită «mama», deoarece ea dă naştere lumii; de asemenea, ea este numită şi «soră», deoarece afecţiunea ei este constantă; ea este numită «dansatoare», din cauza naturii ei intens fremătânde şi pasionale; ea este numită «spălătoreasă» fiindcă dă culoare tuturor fiinţelor, şi ea este numită «din afara castei» deoarece esenţa ei supremă (ATMAN) interioară nu poate fi atinsă”.

Puterea formidabilă a femeii de a iniţia este enormă, constând în primul rând în atitudinea ei mentală faţă de senzualitatea care este abordată atunci doar în sens spiritual. Asumându-şi un rol activ şi explorând cu curaj întreaga serie de secrete sexuale în timpul actului amoros, o femeie frumoasă, senzuală şi inteligentă poate conferi o mare putere subtilă spirituală iubitului ei. Această putere enigmatică, forma cea mai înaltă a lui SHAKTI, este o expresie directă a intuiţiei deschise, ea este totodată o ”energie a Înţelepciunii”, spontană şi veselă, care poate înlătura rapid, atât pentru ea cât şi pentru iubitul ei, toate barierele. O asemenea femeie trebuie să-şi iniţieze iubitul cu îndrăzneală în experienţa sa spirituală. Succesul rezidă atunci în pura spontaneitate, în capacitatea ei de a avea încredere în sine şi de a se focaliza cu putere asupra idealurilor înalte în aspiraţia ei sinceră de a oferi ”ceva deosebit şi de neuitat” iubitului ei. Încrederea uriaşă în sine este o condiţie esenţială în toate ritualurile de iniţiere şi chiar zeiţa din orice femeie, care este trezită graţie proceselor de transfigurare, este cea care atunci iniţiază.

„Regina Dakini cea Misterioasă a absorbit toate zeităţile paşnice şi furioase în corpul ei divin. Ea a transformat Yogi Padma într-o sămânţă-sunet care se odihnea pe buzele ei şi cu care a rostit Binecuvântarea cea secretă de Viaţă Lungă. Apoi, a înghiţit această sămânţă-sunet, iar în interiorul stomacului ei, Padma a primit iniţierea cea secretă a Compasiunii Nesfârşite. În regiunea lui KUNDALINI, în centrul sexualităţii, ea a conferit iniţierea corpului, vorbirii şi minţii.” PADMA THANG YIG.
sursa:yogaesoteric.net

ETAPELE FUZIUNII AMOROASE TANTRICE

Tratatele ezoterice orientale disting în general patru etape ale fuziunii amoroase care sunt intim legate de cei patru centri de forţă principali unde energia sexuală este apoi concentrată şi transformată. Cele patru etape se exprimă cel mai adesea prin semnale erotice specifice: zâmbetul fermecător, privirea încărcată de dragoste, îmbrăţişarea plină de iubire şi unirea amoroasă profundă totală.

Tantra consideră că etapele actului amoros reflectă o cosmologie importantă care leagă între ele împătrita amplificare a emoţiei, procesele psihice, consacrările spirituale, tipurile de conştiinţă, centrii psihici, meditaţiile, sunetele primordiale, culorile, formele, viziunile şi bucuriile extatice, de cele patru Momente sacre ale Uniunii ce sunt numite Varietate, Dezvoltare, Desăvârşire şi Transcendenţă. În Tantra-e se întâlneşte în repetate rânduri afirmaţia: ”totul se desfăşoară în patru etape”. Aceasta se aplică mai ales pe calea sexualităţii cosmice transfiguratoare ce se găseşte în învăţăturile sacre estice.

Înţelegând geneza naturală a actului sexual, cuplul perfect continent poate controla şi canaliza extazul sexual într-un sens ascendent, evolutiv. Pornind de la experienţe personale profund spirituale se pot experimenta în cuplu diverse nivele ale orgasmului (prezentate de noi în cadrul site-ului), ajungându-se până la orgasmul cosmic ce reprezintă o premisă a eliberării totale.



Nivelurile conştiinţei şi trăirile amoroase

Evoluţia împătrită a extazului de la zâmbetul erotic fermecător la actul amoros cosmizat este legată de modificările biofizice care apar între ambii iubiţi şi de experienţele lor psiho-fizice. Valul beatific al extazului amoros trece prin patru tărâmuri spirituale ale dorinţei, de la contactul fizic la aspiraţie, pasiune elevată şi ne face să ne scufundăm în transcendenţă. În aceste patru etape, sentimentul euforic al iubirii este amplificat şi sublimat.

Pentru a înţelege perfect învăţăturile secrete taoiste şi tantrice, este foarte important să învăţăm să recunoaştem natura împătrită a sexualităţii în toate manifestările ei. Tantra-ele afirmă că zâmbetul erotic fermecător, privirea erotică şi îmbrăţişarea amoroasă intimă sunt toate nivele lumeşti ale sexualităţii, în vreme ce uniunea sexuală fizică, propriu-zisă este nelumească sau cu alte cuvinte ”subtilă”. În mod similar, elementele pământ, apă, foc şi aer care corespund centrilor subtili de forţă ai sexualităţii până la nivelul ombilicului şi inimii (MULADHARA CHAKRA, SWADISTHANA CHAKRA, MANIPURA CHAKRA şi ANAHATA CHAKRA), se referă la menţinerea existenţei fizice, în timp ce elementul eter şi centrul subtil de forţă din regiunea gâtului (VISSUDDHA CHAKRA) se referă la desăvârşirea existenţei fizice, iar sfera mentală cosmică şi centrul subtil de forţă din regiunea capului (AJNA CHAKRA şi SAHASRARA) se află în strânsă legătură cu transcendenţa şi prin urmare se raportează la existenţa non-fizică.

Fiecare dintre aceste patru etape ale extazului amoros se leagă intim de un tip predominant de conştiinţă şi sunt corelate cu un anumit gen de experienţă spirituală, fiind astfel considerate o iniţiere separată în tradiţia tantrică. MANTRA-ele, mai ales cele care sunt prezentate mai jos, în tabel şi vizualizările respective pot ajuta fiecare la trezirea, amplificarea şi aprofundarea experienţelor extazului amoros.

Cele Patru Momente şi cele Patru Bucurii care le corespund sunt profund inefabile şi nu pot fi descrise şi aproape că nici nu există cuvinte pentru a vorbi despre ele. Acestea trebuie să fie experimentate conştient şi cu bucurie de către un cuplu deschis, unit, tandru, iubitor, şi PERFECT CONTINENT. Meditând asupra împătritului mister al erotismului elevat şi transfigurator, se pot experimenta stãri de transcendere a conştiinţei fizice limitate şi de iubire divinã.
sursa: yogaesoteric.net

ALCHIMIA IUBIRII-O STIINTA A PLENITUDINII

Cercetătorii susţin că percepţia este aceea care poate elibera dorinţa, ceea ce ar însemna că împlinirea unei dorinţe implică detaşarea totală de ea. În starea de conştiinţă obişnuită, noi percepem într-un anumit fel exteriorul, de cele mai multe ori fără să ne dăm seama că percepem. Am putea spune aşadar că noi nu “percepem”, ci doar visăm percepţia, căci starea obişnuită în care ne aflăm poate fi comparabilă cu starea inconştientă din timpul visării.

În stare de conştiinţă pură, însă, percepţia devine un mod de existenţă. Priza de conştiinţă asupra exteriorului ne facilitează accesul către pura existenţă şi către esenţa ei, pura beatitudine.

În cazul actului erotic abordat conştient, transfigurator şi cu continenţă, percepţia directă este sursa plăcerii şi a voluptăţii. A ne situa în mijlocul percepţiilor, a le conştientiza plenar şi a le controla perfect reprezintă cheia fundamentală către arta alchimică a iubirii senzuale. Trebuie doar să învăţăm să trăim conştienţi şi plenar plăcerea erotică şi să intuim printr-un efort conştient orientat natura divină a acestei plăceri. A ne contopi cu noi înşine, prin fuziunea cu fiinţa iubită, în plăcere, a ne lăsa în mod conştient învăluiţi în beatitudinea iubirii, a pătrunde extazul şi a ne lăsa pătrunşi de extaz, aceasta este adevărata alchimie a iubirii, de fapt, o ştiinţă a plenitudinii.

Respiraţia conştientă, asociată actului sexual-amoros, favorizează o percepţie globală şi fină asupra întregului corp cât şi un control mărit asupra fluxurilor energetice. Această asociere conştientă a respiraţiei cu simţirea produce o “substanţă lucidă” în cadrul conştiinţei celui (sau celei) care experimentează, şi dezvoltă o nouă viziune asupra existenţei în ansamblu, şi asupra trăirii amoroase în particular.

Respirând într-un ritm controlat şi regulat, înteţim „focul pasiunii” şi în acelaşi timp îl ţinem sub control. Stoparea respiraţiei în momentele de apogeu ale plăcerii când energia devine greu de controlat, induce implicit la o stopare a tuturor proceselor aferente actului erotic şi ne proiectează spontan într-o stare de vid în care putem trăi, dacă suntem suficient de conştienţi, experienţa comuniunii cu Dumnezeu. Apariţia unui hiatus într-un moment orgasmatic maxim, ne propulsează într-o dimensiune de dincolo de spaţiu şi timp, atemporală şi aspaţială în care, având în mod direct acces la perceperea eternităţii, ne putem regăsi adevărata noastră natură divină, Sinele nostru divin.

Plecând astfel de la căldura şi efervescenţa iniţială a “focului sacru” din timpul fuziunii amoroase cu continenţă, putem ajunge la o cunoaştere non-duală luminoasă, inocentă şi pură. Aici, trăim o nouă percepţie pătrunzătoare, de fapt, o non-percepţie o experimentare directă, o contopire cu ceea ce este inexprimabil, nelimitat, inefabil, Divin. Acest nou mod de a simţi, dincolo de orice atribut calitativ sau cantitativ, dincolo de orice dimensionare sau plasare spaţio-temporală, apare şi se dezvoltă în inexprimabil şi necunoscut. Putem doar să spunem că el Există sau se Naşte în fiecare clipă în noi înşine şi prin noi înşine.
sursa:yogaesoteric.net