ALIMENTAŢIA LACTO-VEGETARIANĂ

extras din lucrarea "Bucătăria verde"
de dr. Andra Bazavan

O foarte mare parte din populaţia globului are în mod natural tendinţa de a consuma hrană vegetariană, iar consumul de carne reprezintă mai mult o excepţie decât o regulă. Pe de altă parte, Organizaţia Mondială a Sănătăţii împreună cu FAO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru agricultură şi alimentaţie) şi UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru educaţie, ştiinţă şi cultură), afirmă:

„Este fals faptul că dietele vegetariene slăbesc corpul şi nu favorizează creşterea. O alimentaţie vegetariană bine echilibrată poate dezvolta musculatura, poate produce energie şi forţă mai mult decât o alimentaţie pe bază de produse animale. Este suficient ca hrana vegetariană să fie echilibrată şi consumată în cantităţi corespunzătoare. Este fals faptul că majoritatea populaţiei din ţările în curs de dezvoltare are o alimentaţie care nu conţine o cantitate suficientă de proteine. În afara unor cazuri excepţionale, subnutriţia este cauzată de o alimentaţie insuficientă. De fapt, în aproape toată lumea alimentaţia tradiţională, în cazul în care există o cantitate suficientă, furnizează toate proteinele necesare unui perfect echilibru al organismului...”

Carnea, deşi constituie una dintre sursele importante de proteine, se dovedeşte totodată săracă în minerale, vitamine şi hidraţi de carbon. Între altele, consumul de carne - s-a constatat statistic - dă naştere unor tulburări multiple în organismul uman, al cărui colon este mult mai lung decât cel al carnivorelor. Iată principalele tulburări la care poate să se aştepte un mâncător de carne:

1) bacteriile intestinale, în loc să acţioneze ca fermenţi, provoacă putrefacţia bolului alimentar, situaţie care antrenează infiltrarea substanţelor toxice în vasele sanguine; pentru a le elimina, organismul va trebui deci să cheltuiască o cantitate mai mare sau mai mică de energie, sustrasă din cea care ar trebui să alimenteze alte funcţii vitale, aici fiind inclusă şi activitatea creierului;
2) sinteza vitaminei B12 este mult frânată, ceea ce va antrena starea de anemie;
3) toxinele de origine animală au tendinţa să perturbe metabolismul hidraţilor de carbon, de unde apare pericolul diabetului;
4) substanţele neasimilabile produse în timpul digestiei cărnii se pot fixa şi creează astfel premizele apariţiei tumorilor, adesea canceroase.

Totalul de proteine necesare pe zi şi pe individ este, după experţi, cuprins între 70 şi 90 de grame, el putând fi asigurat cu uşurinţă din produsele lactate şi alimentele vegetale. Se ştie că un procentaj important de proteine se află şi în lapte, brânză, iaurt, grâu complet, porumb, nuci, etc.

Un regim având la bază fructe, legume, cereale şi produse lactate poate fi considerat ca perfect echilibrat. În plus, este bine să ştim că supraabundenţa de proteine, datorată consumului de carne, nu este mai puţin gravă decât lipsa lor, antrenând bolile ficatului, o creştere a presiunii sanguine şi arterioscleroza. Carnea conţine şi o serie de elemente direct toxice pentru organismul uman, cum ar fi:
1) deşeuri provenite din vasele sanguine ale animalului tăiat, diferiţi microbi şi urme de medicamente inoculate animalului sub forma vaccinurilor, antibioticelor etc.;
2) substanţe toxice sintetizate de animal în momentul tăierii şi răspândite în întregul sistem sanguin;
3) bacterii provenind din descompunerea ţesuturilor, care începe imediat după moartea animalului; carnea fiind un bun izolator termic, fierberea sau prăjirea nu ajung niciodată să le distrugă pe toate.

EFECTELE BENEFICE ALE ALIMENTAŢIEI LACTO-VEGETARIENE

Alimentaţia echilibrată lacto-vegetariană, din care s-a exclus complet carnea, va determina în timp o stare de sănătate excelentă, generând totodată ca reflex lăuntric în sfera psihică a fiinţei noastre o trăire euforică complexă, foarte armonioasă, determinată de rezonanţa benefică cu energiile subtile cosmice ce există în vecinătatea noastră imediată cât şi foarte îndepărtată. În plus, alimentaţia lacto-vegetariană va avea ca efect echilibrarea deplină a fiinţei şi integrarea acesteia în armonia universală, generând în universul nostru lăuntric inefabile experienţe spirituale.

În concepţia înţelepciunii milenare, noi suntem într-o mare măsură exact ceea ce mâncăm. Delicioasele îmbucături pe care noi le înghiţim cu poftă se regăsesc în final mai mult sau mai puţin transformate, continuând apoi să existe câtva timp în fiecare dintre celulele noastre, influenţându-ne nu numai vitalitatea şi sănătatea fizică ci, de asemenea, chiar modul de a gândi şi trăirile spirituale.

Experienţele ştiinţifice recente au arătat destul de clar cum pot interveni în mod direct unele alimente asupra activităţii cerebrale, afectând din punct de vedere chimic neuronii de transmisie ai creierului implicaţi în funcţiile mentale, psihice şi fizice ca memoria, somnul, coordonarea motorie, durerea, depresia, capacitatea de a învăţa şi chiar percepţia realităţii obiective. Lecitina, de exemplu (conţinută în boabele de soia sau în gălbenuşul de ou crud) poate face să crească apreciabil puterea memoriei, în timp ce o masă bogată în hidraţi de carbon şi săracă în proteine face creierul să fie somnolent timp de mai multe ore în şir, generând şi efecte sistemice, decelabile la un număr foarte mare de persoane. Se ştie în plus că hidraţii de carbon stimulează secreţia de insulină, care, la rândul său, face să crească nivelul serotoninei în creier, ceea ce va avea drept efect faptul că vom dormi mai mult. Cercetări sistematice au dovedit că până şi simptomele anumitor tulburări psihice şi mentale pot fi eliminate gradat printr-o terapie alimentară adecvată.

Cu mai multe mii de ani în urmă, înţelepţii yoghini au realizat imensa importanţă a hranei lacto-vegetariene asupra sănătăţii, remarcând totodată efectele sale multiple atât asupra vitalităţii şi regenerării corpului cât şi asupra mentalului. La o cercetare atentă apare destul de evident că omul nu este un carnivor prin natura sa, anatomia sistemului său digestiv demonstrând că el a evoluat excelent de-a lungul milioanelor de ani hrănindu-se numai cu fructe, oleaginoase, cereale şi legume.

Ca şi în cazul maimuţei antropoide, intestinele omului totalizează cam de 12 ori lungimea corpului. Este deci evident că ele sunt adaptate cu anticipaţie pentru digestia înceată a legumelor şi fructelor care se descompun lent.

Într-un articol publicat de curând în revista americană "Medical Counter Point", Williams S. Collius scria: "Omul este înzestrat în mod evident cu o dantură care se aseamănă mai mult cu cea a ierbivorelor decât cu cea a carnivorelor: acestea au incisivii ascuţiţi pentru a tăia iarba, molarii cu suprafaţa plată pentru a zdrobi legumele şi fructele, iar caninii scurţi şi rotunjiţi inapţi să sfâşie şi să strivească carnea."

Collius menţionează de asemenea studii care pun în mod serios la îndoială validitatea teoriei care pretinde că fiinţele umane ar avea o fiziologie de carnivore. Carnivorele au o capacitate aproape nelimitată de a asimila grăsimile saturate de colesterol. Câinii, de exemplu, pot consuma 250 g de unt împreună cu raţia lor de carne obişnuită, fără să apară totuşi nici cea mai mică schimbare în arterele lor. Această cantitate de colesterol este de circa 100 de ori mai mare decât cea găsită în regimul nostru alimentar obişnuit. La iepuri se înregistrează o schimbare uimitoare a pereţilor arteriali la o mărire cu numai 2 g pe zi a cantităţii de colesterol.

La o analiză atentă, apare evident că instinctul nostru natural nu este înclinat către hrana pe bază de carne. Să ne gândim acum ce este în mod normal cel mai atrăgător pentru fiecare: o plimbare într-o livadă ori într-o grădină de legume sau o confruntare cu mirosul de sânge proaspăt şi cu urletele de teroare şi agonie ale animalelor dintr-un abator?

RAPORTUL ÎNTRE ENERGIA FIZICĂ ŞI HRANA VEGETARIANĂ

Valoarea regimului vegetarian a fost spontan recunoscută în timpul blocadei instituite asupra Danemarcei în perioada primului război mondial. În timpul respectivei blocade, danezii au fost oarecum constrânşi să trăiască hrănindu-se numai cu cereale, legume, fructe, miere şi produse lactate. În timpul primului an de raţionalizare, uluitor a fost faptul că efectele extraordinare ale acestui regim s-au remarcat pe ansamblul întregii populaţii: o sănătate globală mult mai bună şi o scădere netă a ratei mortalităţii cu 17 %.

Între anii 1940-1945 Norvegia, la rândul său, a fost supusă unei experienţe similare când a fost stringent necesar să se facă restricţii foarte mari în ceea ce priveşte consumul de carne. O scădere aproape imediată a ratei generale a mortalităţii datorită bolilor vasculare a fost urmată apoi de o semnificativă revenire rapidă la rata mortalităţii de dinainte de război, atunci când s-a reluat regimul alimentar obişnuit, în care predomina carnea.
sursa:amnro.net