ARNICA-Planta care alina trupul si sufletul

Dacă poteci şerpuitoare de munte te poartă în drumeţii la înălţimi de peste 1100 de metri, poţi avea privilegiul să întâlneşti, în locuri binecuvântate, o plantă minunată. Şi aceasta atât pentru frumuseţea ei, cât şi pentru puterile tămăduitoare. În pâlcuri izolate sau în pajişti întinse uneori, aceste flori de un auriu intens, uneori spre portocaliu – soare prelins prin iarbă – te ademenesc cu vraja lor şi parcă nu te mai laşi dus de acolo! În vechime proprietăţile lor erau cunoscute numai de meşteri vindecători, care le culegeau cu sfinţenie, în momente de ei ştiute, pentru a le spori puterea tămăduitoare. Este o plantă mai rară, deşi dispariţia ei nu se datorează recoltării excesive, ci poluării care o împinge să urce din ce în ce mai sus spre zonele curate de munte. Acesta poate fi un indiciu al rezonanţei sale cu starea de puritate, pe care o induce în fiinţă prin ample şi profunde procese de reechilibrare. Arnica este o specie ierboasă de 30-40 cm înălţime, cu flori mari (uneori pot fi 3-4 pe o tulpină), frumoase, ce se aseamănă cu o floarea soarelui în miniatură. Creşte pe fâneţele şi pajiştile alpine, fiindu-i necesare multă lumină şi umiditate. În anii secetoşi înfloreşte mult mai puţin abundent. Frunzele au o formă oval alungită şi sunt acoperite cu peri scurţi şi aspri, care se găsesc şi pe tulpinile florifere (unde au o culoare roşietică). Înfloreşte, funcţie de zonă, în toată perioada în care Soarele e la maximum: lunile iunie – august. Este întâlnită în Europa, Asia şi America de Nord. În scop terapeutic se recoltează numai florile (aceasta şi pentru supravieţuirea speciei), deşi în alte ţări se utilizează iarba şi mai ales rădăcinile. De altfel, biologii au fundamentat tehnologia prin care această valoroasă plantă medicinală să poată fi extinsă şi în culturi. Recoltarea se face după ce s-a ridicat roua, în intervalul orar 11.00-13.00. Floarea conţine multă apă şi uleiuri volatile, ceea ce îi conferă un miros pătrunzător, dar plăcut, inconfundabil. Datorită substanţelor balsamice conţinute, culesul este o plăcere şi pentru pielea mâinilor, care este catifelată astfel în mod natural şi păstrează aceste calităţi de moale, fin şi elastic câteva zile după aceea. Prin uscare naturală, din păcate, se pierd foarte multe din proprietăţile sale întrucât floarea îşi continuă procesul de maturizare şi consumă rezervele, rezultând în final un puf mult mai sărac în proprietăţi terapeutice. De aceea se recomandă realizarea unor preparate (tinctură sau macerat în ulei) la scurt timp după recoltare (câteva ore).


Compoziţie chimică:
În urma studiilor biochimice realizate, au fost identificate peste 70 de substanţe din care mai mult de jumătate biologic active (principii active cu acţiune biologică recunoscută).Arnica are un conţinut bogat în ulei volatil – până la 3,8%, puternic influenţat de condiţiile concrete de climă şi sol. Mai conţine:- alcooli triterpenici: arnidiol, arnisterină, feradiol;- carotinoide: heleniena;- pigmenţi galbeni (până la 4%): arnicina;- acizi: cafeic, fumaric, succinic;- inulină;- timol etc.
Acţiuni terapeutice:
ATENŢIE! Planta prezintă toxicitate peste dozele indicate: 1 g de pulbere pe zi, 3 linguriţe de tinctură sau o ceaşcă de macerat la rece pe zi. De asemenea, nu este indicată în uz intern copiilor sub 3 ani, femeilor gravide, iar extern celor care au piele foarte sensibilă (uşor iritabilă).
În uz intern:- antibiotic puternic;- antidepresiv;- antifebril;- antiinfecţios urinar şi respirator;- antisclerozant cerebral;- diuretic şi hipotensiv;- imunostimulent general;- tonic cardiac şi nervos;- vasodilatator coronarian.
În uz extern:- antiseptic şi cicatrizant puternic;- balsamic;- favorizează consolidarea ligamentelor şi a oaselor;- rubefiant mediu (activează local circulaţia sanguină).
Indicaţii:
ATENŢIE! Planta prezintă toxicitate peste dozele indicate: 1 g de pulbere pe zi, 3 linguriţe de tinctură sau o ceaşcă de macerat la rece pe zi. De asemenea, nu este indicată în uz intern copiilor sub 3 ani, femeilor gravide, iar extern celor care au piele foarte sensibilă (uşor iritabilă).
În uz intern:Arnica este cunoscută, mai ales în homeopatie, ca plantă „antişoc”. Aceasta întrucât ea absoarbe şocurile apărute în urma unor traumatisme fizice sau emoţionale, mai ales dacă este administrată la scurt timp după producerea şocului. Se recomandă un vârf de cuţit de pulbere (0,5 g), de 3-4 ori pe zi.- în amigdalită, bronşită, guturai, viroză pulmonară: pulbere de plantă sau tinctură, 50 de picături diluate în jumătate de pahar de apă, de 4 ori pe zi; se poate realiza şi gargară cu macerat la rece din plantă;- afecţiuni renourinare - cistită, nefrită, pielonefrită: pulbere sau tinctură, asociat şi cu alte plante;- hipertensiune, angină pectorală, insuficienţă coronariană (măreşte viteza de circulaţie a sângelui în vasele coronare): 0,25-0,5 g pulbere de 3 ori pe zi;- paralizie, semipareză, accident vascular: 0,25-0,5 g pulbere de 3 ori pe zi – se poate asocia cu plantele rozmarin, salvie, măghiran şi brânca-ursului sau tinctură, 2 linguriţe pe zi, dimineaţa şi seara;- depresie psihică, nevroze: 0,25-0,5 g pulbere de 3 ori pe zi;- insomnie, coşmaruri (şi pe fond traumatic), palpitaţii: un vârf de cuţit de pulbere,seara, combinată eventual cu aceeaşi cantitate de pulbere de valeriană.
În uz extern:Se utilizează mai ales cataplasmele cu arnică, accelerând foarte mult procesele de reducere a inflamaţiilor şi de regenerare a ţesuturilor. Se aplică în:- luxaţii, entorse, întinderi musculare;- contuzii;- răni (şi cele care se vindecă greu), răni apărute la persoanele imobilizate mult timp la pat;- cicatrici inestetice, cicatrici cheloide, cancer de piele (adjuvant). Uleiul obţinut prin macerarea florilor proaspete într-un ulei vegetal presat la rece (spre exemplu de măsline) este un foarte bun ulei de masaj, atât terapeutic (rigiditate articulară, reumatism, dureri musculare etc.) cât şi de întreţinere, mai ales pentru persoanele cu o constituţie mai fragilă sau care prezintă tendinţe accentuate de uscare a pielii. Conferă o deosebită stare de tonus, protecţie şi elasticitate articulară şi musculară.
ATENŢIE! Planta prezintă toxicitate peste dozele indicate: 1 g de pulbere pe zi, 3 linguriţe de tinctură sau o ceaşcă de macerat la rece pe zi. De asemenea, nu este indicată în uz intern copiilor sub 3 ani, femeilor gravide, iar extern celor care au piele foarte sensibilă (uşor iritabilă).
sursa:amnro.net