CREŢIŞOARA

Alchemilla vulgaris

de Andreea Dragomirescu
amnro.net

Cunoscută încă din antichitate, creţişoara a fost întotdeauna, de-a lungul vremurilor, asociată cu feminitatea. Probabil nici o altă plantă nu a fost atât de mult folosită pentru vindecarea tulburărilor specific feminine.

Şi pentru că era considerată o plantă magică, a fost îndelung utilizată în feluritele tradiţii pentru trezirea feminităţii, fecundităţii, pentru protecţia căsătoriei, naşterii şi iubirii. Alchimiştii colectau înainte de răsăritul soarelui picăturile de rouă ce se strângeau în “cupa” frunzei de creţişoară, deoarece se consideră că apa pură se impregnează cu calităţile plantei. Roua aceasta putea fi apoi folosită ca afrodisiac.

Babilonienii o considerau o plantă preţioasă, pentru că frunza ei are 7 sau 9 lobi şi aceste două numere erau considerate numere ale puterii tainice a tinereţii, iar femeile din ţările arabe o foloseau pentru a le reda farmecul şi tinereţea (este o plantă foarte cunoscută în aceste zone). În medicina populară europeană era folosită de femei pentru menţinerea tonicităţii sânilor şi pusă întreagă sub pernă pentru un somn profund şi odihnitor.

Începând cu perioada creştină virtuţile curative ale creţişoarei au fost asociate cu puterea tămăduitoare a Fecioarei Maria. În unele limbi europene denumirea populară a creţişoarei este “veşmântul Maicii Domnului” (Lady”s Mantle în engleză, Frauenmantle în germană). Denumirea ştiinţifică: “Alchemilla” provine din termenul arab “Alkemelych”, care înseamnă “alchimie” şi a fost asociat cu creţişoara datorită credinţei în puterile ei magice.

Descriere

Este o plantă perenă, răspândită în Europa, America de Nord, nordul şi vestul Asiei. În zonele subalpine poate ajunge până la 15-30 cm; are rădăcina oblică, lemnoasă, cu mai multe capete şi tulpina erectă, ramificată Frunzele de la bază sunt mai mari, rotunjite, în formă de rinichi, lobate (au 7 sau 9 lobi), zimţate pe margini, iar când se desfac total au aproximativ forma unei pâlnii, ce poate colecta picături de apă sau rouă. Florile sunt mici, gelben-verzui, grupate în inflorescenţe; întreaga plantă este acoperită cu perişori fini. Înfloreşte în mai-iunie.

Se folosesc în scopuri medicinale toate părţile plantei: atât herba, cât şi rădăcinile. Partea aeriană se recoltează vara în timpul înfloririi, iar rădăcinile toamna.

Compoziţie

taninuri cu efect astringent şi hemostatic (de oprire a sângerărilor)
flavonozide cu efect diuretic şi antiinflamator
saponine cu efect diuretic
substanţe grase
acid salicilic cu acţiune antiinflamatoare
săruri minerale

Acţiuni terapeutice

astringentă, cicatrizantă şi hemostatică datorită taninurilor
antiinflamatorie datorită flavonozidelor şi acidului salicilic
tonic uterin
uşor diuretică
stomahică (efect de stimulare a secreţiilor digestive)

Indicaţii terapeutice

menoragii (sângerări menstruale abundente) alături de traista ciobanului şi troscot
metroragii (sângerări uterine intermenstruale)
fiind un foarte bun tonic uterin este foarte indicată femeilor după ce au născut, pentru refacerea uterului şi de asemenea în caz de sterilitate
dismenoree (dureri în timpul menstruaţiei) împreună cu salvie şi urzică moartă albă
gastroenterocolită (inflamaţii ale tubului digestiv însoţite de diaree) împreună cu răchitan şi sunătoare
stomatite (inflamaţii ale gingiilor însoţite uneori de sângerări) sub formă de spălături cu macerat
cistite, mai ale însoţite de sângerări, împreună cu coada calului
hemoroizi
răni, plăgi în aplicaţii externe (macerat)
acnee, tot în aplicaţii externe
leucoree: sub formă de irigaţii vaginale, împreună cu pelin şi gălbenele

MOD DE ADMINISTRARE

pulbere sublingual:

planta se râşneşte fin cu o râşniţă electrică curată; se ia căte o jumătate de linguriţă de 4 ori pe zi, la intervale regulate,cu minim 30 minute înainte de masă, se ţine sublingual 15-20 minute apoi se înghite cu puţină apă plată.De regulă se administrează mai multe plante într-un amestec, în funcţie de efectul dorit

tinctură:

se prepară în alcool de 45 grade, în proporţie de 1 la 5 (o parte de plantă la 5 părţi alcool)-se administrează câte 30 picături de 3 ori pe zi în 100 ml apă plată

macerat:

se pun 2 linguri pline de plantă la 1 l apă plată şi se lasă la temperatura camerei aprox. 7 ore iarna şi 3 ore vara, după care se strecoară. Lichidul rezultat se bea pe parcursul unei zile, cu înghiţituri mici, între mese. Pentru aplicaţii externe (acnee, părului, răni, plăgi) se face un macerat mai concentrat, din 5 linguri pline de plantă la 1 litru de apă.
sursa:amnro.net