UNITATEA GÂNDIRII ÎN MEDICINĂ

ÎNTRE CONVENŢIONAL ŞI NECONVENŢIONAL

În decursul timpului, necesitatea vindecării a fost aproape întotdeauna o provocare ce a solicitat, poate cel mai intens, nevoia omului de a-şi unifica natura polară a gândirii sale.
În faţa confruntării cu boala, gândirea umană a fost determinată de nenumărate ori să parcurgă - uneori mai repede, alteori mai încet - „distanţa” dintre generalizare şi particularizare, dintre sinteză şi analiză, dintre inducţie şi deducţie sau dintre raţionamant şi empirism.
În trecut, medicina aborda problema bolii pornind mai ales de la general la particular. În prezent, medicina modernă, pare că preferă abordarea complementară, pornind de la detaliu şi ajungând la întreg.
Adeseori, în prezent, gândirea medicală porneşte în abordarea problematicii bolii de la organul bolnav şi de la simptomele particulare. Alteori însă a fost preferată premiza observării de ansamblu şi analizarea simptomatologiei generale.
Însă oricare ar fi modalitatea de abordare a problematicii stării de sănătate sau de boală, omul este şi rămâne o parte a universului, iar între om şi univers există şi va continua să existe în permanenţă o relaţie de reciprocitate. Tocmai de aceea, în înţelepciunea planetei a rămas vie ideea că fiinţa umană este un veritabil microcosmos.
În calitatea sa de parte constitutivă a întregului, omul este conectat într-un mod tainic la realitatea vie universală. Vizibil, el este o infimă parte a acestui gigantic univers viu. Invizibil însă, el este infinit mai mult. Or, aceasta are în mod esenţial relevanţă pentru starea de sănătate sau de boală a omului.
Şi aceasta este valabil indiferent de timpul din care fac parte gânditorii care acceptă sau nu acceptî aceaste idei fundamentale. Însă, pentru cei care le iau în considerare cu seriozitate şi urmaresc să le descopere sensul, posibilitatea unificării fericite a gândirii umane în domemiul vindecării, gândire care de regulă alternează încă între o extremă sau alta, devine din ce în ce mai apropiată. Poate că o asemenea cale de înţelegere superioară va duce în curând la o unificare constructivă în medicină, o unificare între convenţional şi neconvenţional.
sursa:amnro.net