ROSMARINUL

Rosmarinus officinalis Fam. Lamiaceae
Lector Amuza Daniela

Rosmarinul este cunoscut inca din antichitate. In Grecia antica, inainte de examene, studentii purtau ghirlande din frunze de rosmarin. Ei credeau ca acesta le va imbunatati memoria. Tot in Grecia, oamenii simpli din popor nu aveau acces la tamaia extrem de scumpa si atunci ardeau pe altarele zeilor crengute de rosmarin. Romanii de asemenea il considerau planta sacra, iar urme de rosmarin s-au gasit si in mormintele faraonilor din Egipt. Si in zilele noastre, tinerii din Grecia, participanti la Jocurile Olimpice, ard cateva frunze de rosmarin inaintea marilor intreceri. Din mitologie si istorie, rosmarinul apare ca floare a dragostei, a nuntii, a nasterii si a frumusetii. Miresele isi faceau cununi din rosmarin si nou-nascutilor li se punea o creanga de rosmarin in mana pentru a avea noroc. In Evul Mediu, rosmarinul, simbol al dragostei si fidelitatii, era impletit in cununa miresei si impartit nuntasilor. Se spunea ca crenguta de rosmarin raspandeste vraja dragostei.
Descriere: rosmarinul este un arbust stufos, aromat, vesnic verde, de origine mediteraneana. Are tulpina inalta de 30-50 cm, cateodata pana la 2 metri, frunzele sunt opuse, lanceolate, iar spicele de flori colorate in albastru deschis sau lila sunt asezate la subtioara frunzelor din varful ramurilor. La noi creste ca planta ornamentala. Se cultiva in gradini, sere, locuinte, este iubitoare de lumina si foarte sensibila la ger. Infloreste din aprilie pana in iunie.
Parti utilizate: florile si frunzele. Florile se recolteaza cand sunt total deschise, frunzele vesnic verzi pot fi recoltate in orice perioada a anului. Compusi activi: rosmarinul contine multe principii active. Frunzele si ramurile inflorite contin un ulei volatil cu aroma puternica, stimulatoare, printre compusii sai numarandu-se cineolul si camforul. Flavonoidele sunt stimulente si antioxidanti; fenolii, mai ales acidul rosmarinic sunt antiseptici si reduc inflamatiile; taninii astringenti, lupta impotriva infectiilor. Este folosit pentru prepararea de macerate, tincturi si a uleiurilor esentiale. Este o planta ornamentala, medicinala si condimentara.
Utilizari medicinale - rosmarinul are un efect de purificare, antiseptic, antifebril, diuretic (stimuleaza secretia renala si astfel curata corpul de deseuri); - calmeaza durerile digestive in cazul indigestiilor provocate de stres; - are calitati antibacteriene si expectorante, fiind folosita in tratarea infectiilor tractului respirator - gripa, tuse convulsiva, astm, bronsite cronice; - este un remediu consacrat pentru afectiunile cardiace si cele circulatorii; este recomandat pentru normalizarea tensiunii arteriale, fiind eficient in hiper-, dar mai ales in hipotensiune arteriala; rosmarinul actioneaza prin marirea tensiunii si cresterea numarului de batai ale inimii, dar s-a constatat ca el nu duce la cresterea tensiunii peste normal; - stimuleaza circulatia sanguina si sistemul nervos, are o actiune pronuntata de tonic nervos, eliminand starile de astenie (stare de oboseala intensa si prelungita); - din antichitate se utiliza pentru usurarea durerilor in colici abdominale si in dispepsie. Rozmarinul fiind un bun tonic digestiv, favorizeaza secretia bilei si functionarea normala a ficatului. Fiind antiseptic si antispasmodic se foloseste cu succes contra infectiilor gastrointestinale ; - are efect in atenuarea durerilor menstruale, in guta, icter, insomnie, in cefalee, pentru calmarea nervilor; - in calitate de astringent, este util pentru regenerarea firului de par si activarea microcirculatiei la nivelul scalpului; - imbunatateste memoria si concentrarea; - a fost considerat intotdeauna un puternic elixir al tineretii, probabil datorita proprietatilor sale de stimulent al corticosuprarenalelor; face parte din grupa afrodiziacelor stimulente; - consumul de rosmarin este indicat pentru imbunatatirea digestiei, in nevroze, in obezitate, gastrita, colesterolemie, pentru profilaxia aterosclerozei (pentru prevenirea ingrosarii si rigidizarii peretilor vasculari), in edeme, in palpitatii ale inimii provocate mai ales de nervozitate, abuz de cafea sau tutun, impotenta, frigiditate.

Mod de administare:
- se administreaza pulberea de planta sublingual (se umecteaza in prealabil cu apa plata sau apa de izvor). Dozele sunt de cate un gram la 6 ore ( de 4 ori pe zi)- se foloseste maceratul preparat din extremitatile inflorite si din frunze, in doza de 15 grame la un litru de apa. Se beau 1 – 3 cani pe zi. - tinctura, preparata dintr-o parte rosmarin proaspat si 5 parti alcool etilic alimentar. Se ia zilnic in doza de 15 – 25 picaturi, de 2 – 3 ori pe zi, diluat in 50-100 ml apa.intern: pentru afectiuni hepatobiliare (insuficienta hepatica, dischinezie biliara, litiaza biliara, tulburari dispeptice), tulburari metabolice cu dislipidemie, ateroscleroza; stari de astenie la persoane varstnice cu tulburari circulatorii si de memorie, scleroza cerebrala, debilitate fizica la tineri, dupa efort fizic prelungit, stari de astenie dupa boli infectocontagioase, hipotensiune cu tendinta la colaps ortostatic; extern: tinctura diluata 1/3 in apa fiarta si racita pentru aplicatii topice, ca adjuvant in afectiuni reumatismale, tulburari ale circulatiei periferice, antiseptic si cicatrizant in tratamentul plagilor si degeraturilor, inflamatii ale cavitatii bucale si faringelui, acnee, exces seboreic al pielii corpului si capului, eczeme, alopecie.- adaugat in apa de baie, este benefic in cazul reumatismului, tratarea durerilor musculare;- uleiul esential de rosmarin se dilueaza cu un ulei excipient, precum cel de masline si se foloseste in masaj pentru tratarea sciaticii, a durerilor si inflamatiilor reumatice.
Precautii:
Femeile insarcinate sau care alapteaza nu trebuie sa consume in dieta mai mult rosmarin decat a fost indicat, intrucat luat in cantitati mari poate provoca avort.
sursa:amnro.net