DAFINUL

Dafinul este socotit copac al soarelui si simbol al pacii. În Evul Mediu, dafinul era recomandat împotriva “tuturor relelor satanice ce pot salaslui asupra omului”. Renumitul botanist Parkinson, din secolul al XVII-lea, lauda foarte mult calitatile frunzelor de dafin: “frunzele de dafin nu trebuie sa lipseasca din nici o gospodarie sau gradina, ele servesc la gatit, la confectionarea ornamentelor, pot fi, de asemenea, comercializate, cu un profit bun, si sunt bune pentru bolnavi.”
Frunzele de dafin erau folosite în Roma Antica la ornarea coroanelor de lauri purtate de toti împaratii si eroii.
Cuvantul bacalaureat provine din "bacalaureatus" = baca laurea, care inseamna mugur sau baca de laur, adica fructul de dafin.

Ca toate plantele care ramân verzi iarna, dafinul sau laurul, cum i se mai spune, se asociaza cu simbolismul nemuririi. Poate de aceea romanii au facut din laur emblema gloriei, fie ca ea venea prin puterea mintii, a armelor sau a calitatilor fizice deosebite. Exista in vremurile acelea, de asemenea, o superstitie... Oamenii credeau ca dafinul îi protejeaza împotriva fulgerelor. În Grecia Antica, celebra prezicatoare Pitia mesteca frunze de dafin înainte de a-si pronunta profetiile si ardea frunze si ramurele de dafin pentru a-i afuma pe cei care asteptau prezicerile sale. Cei care obtineau de la Pitia un raspuns favorabil la întrebarile pe care le puneau, se întorceau acasa încununati cu frunze de dafin. Stapânul dafinului era considerat zeul Apolo. Popoarele din Africa de Nord fac din frunzele de laur talismane ocrotitoare ce îndeparteaza puterile raufacatoare. În zilele noastre, câstigatorul premiului Grand-Prix de Formula 1 este incununat cu o coroana facuta din frunze de dafin. De asemenea, câstigatorii diferitelor premii si concursuri poarta numele de “laureati”, aceasta denumire provenind de la coroana de lauri data poetilor în Roma si Grecia antica. O utilizare mai ciudata a frunzelor de dafin este aceea de a îndeparta insectele daunatoare diferitelor culturi. Frunzele se înfasoara pe un suport de lemn care se asaza între straturi, realizându-se ceea ce popular se cheama “sperietoare de ciori”.

Inmultire:
1. Seminte (se culeg imediat ce s-au copt). Se planteaza primavara, in compost umed, dar nu saturat de apa, si se acopera cu un strat subtire de compost uscat. Containerul cu seminte se plaseaza intr-o camera intunecoasa, cu temperatura de 21C (ideal).
Semintele incoltesc intr-o perioada cuprinsa intre 3-4 saptamani si 3 luni. Marele pericol pentru realizarea cu succes acestei metode este ca semintele putrezesc inainte de a incolti.
2. Ramuri (taiate la sfarsitul verii-inceputul toamnei). Aceasta metoda este si mai dificila. Alegeti ramuri noi de 9-15 cm, cu 3-4 frunze si taiati-le cu un cutit, dar lasa-ti o parte din tulpina (codita); ramurile se planteaza intr-un ghiveci cu compost si se aseaza la un loc ferit de soare, cu grad mare de umiditate. Ramurile prind radacini dupa cel putin un an.
Frunzele Dafinului
Frunzele Dafinului sunt oval-eliptice, cu margine dreapta sau usor ondulata, au durata mare de viata (2-3 ani) si contin uleiuri eterice cu proprietati terapeutice si aromatizante.
Frunzele de dafin raspândesc un miros puternic, întepator, având un buchet cald si aromat care se simte imediat ce frunzele sunt rupte. Când sunt uscate, frunzele îsi pastreaza aroma puternica, putând fi folosite oricând. Frunzele de dafin pot fi procurate uscate sau verzi, dar si sub forma de praf (frunze macinate), acesta din urma însa îsi pierde aroma foarte repede.

Frunzele de dafin trebuie uscate încet, dupa ce sunt culese, ferite de razele solare, pentru a retine uleiul aromat. Daca acestea nu sunt culese la timp, se usuca pe creanga, strângându-se. În lipsa unui borcan sau a unei cutii, frunzele pot fi puse la pastrare într-un caiet sau o carte. Frunzele mai mari, care sunt mai închise la culoare si lucioase, trebuie lasate mai multe zile la uscat. Astfel le dispare gustul amar, aroma pastrându-se

Frunzele sunt foarte apreciate in calitate de condiment. Se prelucreaza prin uscare si se folosesc in arta culinara, in condimentarea si aromatizarea diverselor mancaruri (preparate cu sos marinat), cu adjuvant in industria conservelor de carne si peste, la fabricarea otetului si lichiorurilor, etc.
Se pot folosi atat frunzele dafinului salbatic cat si cele provenite de la arbustul de cultura.

Frunzele de dafin sunt un ingredient “obligatoriu” la prepararea bulionului. De asemenea, sunt un component esential pentru multe sosuri cum ar fi: béchamel, sosul de pâine sau pasta de tomate. Dafinul este folosit în întreaga lume în bucatariile clasice sau contemporane. Este folosit pentru a aroma orezul, mâncarurile pe baza de legume Poate fi adaugat în supe si soté-uri sau în borcanele cu muraturi. Frunzele de dafin sunt folosite chiar si la prepararea unor dulciuri, în special la creme, însa doar pentru a da aroma, fiind îndepartate inainte de consumare. Deoarece este amar la gust, dafinul se dozeaza cu grija. La mâncarurile fierte nu se lasa mai mult de 15 - 20 de minute, la muraturi se pun 1 - 2 frunze de borcan.

Compoziţie chimică
Frunzele conţin ulei volatil – bogat în oxizi (cineol) şi fenol metil eteri (estragol, eugenol), mucilagii, pectine, tanin, rezine, o substanţă amară (lactonă) sesquiterpenică de tip gremacranolodic (costunolida).
Utilizarea Terapeutica
Dafinul este legendar în ceea ce priveste calitatile sale medicinale. Se utilizează în special frunzele ca atare sau uleilul volatil de dafin.
Dafinul reprezintă un foarte bun stimulent digestiv. Are proprietati carminative, diaforetice, expectorante, antispasmodice în colici, detoxifiante. Foarte util în indigestii, balonări.
Frunzele de dafin îndepărtează răceala şi gripa fiind utile în laringite, bronşite, astm şi tuse. Pot fi aplicate şi exterior – pe gât şi piept sub formă de cataplasme sau frecţie cu ulei natural în care sau macerat frunze de dafin.
Frunzele de Dafin sunt de asemenea utile în febră, sinuzite, reumatism.
Asocierea cineolului cu a-terpinolul îi dă proprietăţi antivirale. În viroze respiratorii intervine şi efectul anti inflamator şi mucolitic al costunolidei.
Administrare: Intern 2 – 3 grame pe zi sublingual, sau macerat 2 - 3 linguri la cană. Se pot face fumigaţii, la început de răceală. (Fumigaţiile cu Dafin sunt eficiente şi în alungarea insectelor) Ca stimulent digestiv se administrează 1 până la 3 grame de 2, 3 ori pe zi amestecat cu miere fiind deosebit de util în indigestii, lipsa apetitului (prin lactona amară), vomă, balonări şi gaze. Elimină blocajele ficatului, splinei şi rinichiului.


Efecte psihomentale şi spirituale
Dafinul trezeşte mintea şi simţurile, el amplifică percepţia subtilă. La nivel psihomental trezeşte starea de dinamism, de expansiune conferindu-ne atitudinea specifică unui învingător. Purifică fiinţa şi îi ridică nivelul de vibraţie.

Conferă minţii claritate, detaşare şi măsură – în corelaţie cu gustul eterat aromat, legat de conţinutul de ulei volatil şi lactone – reflectate într-o atitudine echilibrată, cumpănită şi moderată, înţelegătoare şi tolerantă. Conferă sentimente înălţătoare, aduce armonie şi echilibru, temperând excesele de orice fel. Cuprinderea afectivă se aliază bunului simţ, fără a ştirbi limpezimea şi obiectvitatea judecăţilor. Pătrunzătoare, mintea sondează adânc, percepe clar şi acceptă cu înţelepciune, sesizând rostul profund al oricărui eveniment. Planta încurajează, întăreşte şi susţine fiinţa în momentele dificile, conferindu-i detalare de frământări prin înţelegerea lor şi conştientizarea forţei lăuntrice şi a potenţialului evolutiv propriu. Îi dă încredere în sine şi o îndeamnă la îndrăzneală, la acţiune tranşantă şi rapidă, hotărâtă şi focalizată – întregul univers se transformă în bine. Schimbă radical percepţia şi perspectiva asupra lucrurilor. Înlătură frustrările şi prejudecăţile, ridică fiinţa din rutină. Îi restructurează şi reorganizează corpul eteric şi cel mental-emoţional, recanalizându-i energiile, ca pentru un nou început. Purifică decongestionează, elimină tot ceea ce este greu. Tonifică, revigorează, insuflă vioiciune şi prospeţimea primăverii, putere şi dinamism. Este ca un triumf, o izbândă a soarelui asupra umezelii ceţoase – forţa virilă a lui Marte armonizată de înţelepciunea şi echilibrul lui Mercur.
Din punct de vedere Ayurvedic – el are în principal gustul picant, puterea s-a activă este fierbite, şi o acţiune postdigestivă picantă. Creşte Pitta (focul interior), scade Kapha (elimină mucusul, curăţă sinusurile) şi deasemenea scade Vata – înlătură gazele intestinale nedorite (carminativ) eliminând zăpăcela (readuce focalizarea mentală şi echilibrul).
sursa:amno.net