SOMATOMETRIA ŞI MEDICINA NECONVENŢIONALĂ

DOMENIILE DE APLICABILITATE

Somatometria poate fi definită simplu, ca fiind disciplina care se ocupă cu măsurarea dimensiunilor corpului uman şi ale segmentelor sale. Informaţiile furnizate de somatometrie sunt utilizate în ziua de azi mai ales în domeniile de interferenţă ale medicinei cu arta, cultura, psihologia, tehnica, de exemplu: anatomia artistică, antropologia, fiziognomia (utilizată chiar şi în criminalistică), ergonomia etc.
Pe de o parte somatometria oferă date obiective, certe, reproductibile la măsurări succesive, exacte, care sunt utilizate în medicina imagistică (de exemplu dimensiunile organelor interne la ecografie, realizarea secţiunilor topografice anatomice – la tomografia computerizată, previziunea creşterii în înălţime prin măsurarea realizată pe dimensiunea pumnului copilului, măsurarea imaginilor patologiei tumorale, chistice, litiaza (de exemplu pietre la ficat, rinichi) etc.)
Pe de altă parte somatometria utilizează o interpretare corelativ-intuitiv-statistică a datelor ca în fiziognomie (de exemplu persoanele cu urechile de dimensiuni mari–înalte sunt mai longevive). Ultima interpretare amintită deşi este una mai subiectivă decât datele obiective utilizate în imagistică, subiectivitate provenită din caracterul predictiv, este totuşi, importantă pentru medicina clinică. De exemplu, în semiologie se cunoaşte că emfizemul pulmonar poate fi diagnosticat clinic pornind de la imaginea plastică de „torace în butoi“, cu diametrele crescute în dimensiuni, unghiul subcostal mai deschis, spaţiile intercostale micşorate, distanţa redusă între cartilajul tiroid al laringelui şi stern.
Alte utilizări ale somatometriei vizează domeniul istoriei, arheologiei, antropologiei (măsurarea estimativă a înălţimii populaţiilor din vechime – prin măsurarea dimensiunilor scheletelor). Corelarea fiziognomiei cu psihologia şi prelucrarea statistică a datelor a permis chiar realizarea unor programe pe computer care pot recunoaşte sau confirma aptitudinile individuale în cadrul unor testări psihologice mai amănunţite.


PROPORTIILE CORPULUI FIZIC UMAN

Proporţiile corpului indică anumite potenţialităţi fizice, dinamice şi energetice, care sunt utile în stabilirea nivelului de sănătate şi al performanţelor fizice (de exemplu în sport, în medicina astronautică). Dimensiunile corpului şi segmentelor sale ne pot indica date foarte importante pentru medicina naturală, utile în vederea stabilirii exacte a tipului constituţional, în aprecierea vitalităţii fiinţei umane, în estimarea gradului probabil de reacţie la tratament, a potenţialului vital, care poate fi mobilizat în cursul procesului de vindecare.
Terapeuţii din domeniul medicinei naturale utilizează informaţiile oferite de somatometrie cel mai frecvent într-un mod intuitiv. Cu toate acestea somatometria este totuşi, o disciplină exactă, lucru dovedit atât în ştiinţa milenară ayurvedică, cât şi în medicina tradiţională chineză.
Tradiţia orientală a urmărit cu înţelepciune stabilirea de măsuri corporale proporţionale, individuale, valabile pentru fiecare om în parte, văzut ca un întreg.
De exemplu, măsura de bază utilizată în acupunctură este CUN-ul (se pronunţă ţân) şi este egală cu distanţa dintre pliurile de flexie ale falangei mijlocii a degetului medius (mai simplu – lăţimea maximă a policelui). Cun-ul este utilizat în acupunctură pentru localizarea exactă a punctelor de acupunctură şi meridianelor faţă de repere anatomice fixe (de exemplu, punctul S 36 Zusan Li este situat pe faţa antero-laterală a gambei la 3 cun sub capul osului perineu).
Acupunctura chineză utilizează somatometria şi pentru aprecierea dimensiunilor organelor interne, prin măsurarea distanţelor dintre anumite repere de pe corp. Acestea sunt câteva dintre cele mai valoroase date pe care le furnizează până acum somatometria practicianului din domeniul medicinei naturale.


REPERE IN SOMATOMETRIE

În lucrarea de acupunctură tradiţională chineză Ling-Shu (Pivotul spiritului), cap. 4, paragraf 14 - „Măsurile oaselor“ sunt date nişte repere fundamentale. [De la nivelul articulaţiei sternoclaviculare (furculiţa sternală) şi până la apendicele xifoid sunt 9 cun. Această măsură determină lărgimea toracelui. Dacă distanţa (proporţională) este mai mică, plămânii sunt mai mici].
Aprecierea dimensiunii plămânilor este fundamentală, deoarece prin ei omul absoarbe energia Qi (prana) şi oxigenul care întreţin viaţa. În acupunctura tradiţională, plămânii sunt organul energetic care protejează celelalte organe de boli, de aceea respiraţia sănătoasă este indispensabilă bunăstării, şi tocmai de aceea disciplina respiratorie a cunoscut o dezvoltare remarcabilă în Orient (ramura PRANAYAMA din Yoga), fiind o metodă de bază în prevenirea bolilor şi promovarea longevităţii.
În continuare, lucrarea Ling-Shu precizează: [De la apendicele xifoid până la ombilic distanţa este de 6 ½ cun. Dacă distanţa (proporţională) e mai mare , stomacul e mai mare. Dacă distanţa este mai mică stomacul este mai mic.]
Stomacul este considerat în acupunctură „depozitul cerealelor“, un organ cavitar (Fu), yang – care este corelat cu energia (Qi). Stomacul este împărţit de către acupunctori în 3 porţiuni: iniţială (de aport), medie (de depozit şi preluare) şi finală (de eliminare). Cele 3 porţiuni ale stomacului au fost corelate cu cei 3 încălzitori (Trei focare), adică organul energetic de control şi integrare (superfuncţie) a energiilor fiinţei, care nu este cunoscut în medicina europeană, şi care nu are o corespondenţă anatomică directă.
Prin relaţia de corespondenţă stomac – TF (trei focare) se activează funcţiile organelor digestive. Cercetările moderne din gastroenterologie au stabilit că la nivelul stomacului există o funcţie autonomă, vegetativă de emisie ritmică a impulsurilor electrice, care comandă peristaltismul digestiv. Aceste date moderne confirmă viziunea tradiţională chineză şi indică de asemenea că punerea în repaus a stomacului prin post alimentar poate să ducă la purificarea structurii individuale, prin reglarea armonioasă a ritmului natural al energiei Qi (sau PRANA, aşa cum este numită în sistemul YOGA).
Având în vedere corelaţiile anterioare interesante şi semnificative, ne vom referi în continuare la câteva repere oferite de medicina tradiţională orientală şi care corelate cu somatometria îl pot ajuta mult pe practicianul de medicină naturală în aprecierea crectă a energiei vitale.
Capul
Capul este cel mai uşor de observat şi oferă multe date corelate cu o bună vitalitate:
-dimensiunea armonioasă, dar impunătoare a capului;
-părul lucios, rezistent, des;
-tenul curat, lucios (discret), cu ţesut subcutanat bine reprezentat (obraji „cărnoşi“);
-ochii mari, parcă „umpluţi cu lapte“, blânzi, indică tipul constituţional cel mai favorabil, atunci când sunt asociaţi cu un corp robust, armonios;
-culoarea căpruie a ochilor cu reţeaua densă a irisului şi absenţa petelor pe iris;
-gura de lăţime mai mică indică o mai bună vitalitate;
-dinţii regulaţi, sănătoşi, fără carii indică o armonie a energiei vitale în corp;
Alte părţi ale corpului
-membrele cu un tonus muscular bun (ferm);
-robusteţea degetului mare,
-unghiile-pătrat-rotunjite, rezistente (nu sunt casabile);
-umeri şi şolduri robuste, cu braţe şi coapse bine dezvoltate în armonie cu celelalte segmente ale membrelor;
-articulaţiile mari, rotunjite, elastice, care la mobilizare „nu pocnesc“, cu ligamente robuste;
-coloana vertebrală,dreaptă, suplă, elastică, cu procese vertebrale mai rotunjite (nu ascuţite-fine) indică deasemenea o bună vitalitate;
-toracele bine dezvoltat, cu umeri laţi, robust fără „înfundări “ ale sternului;
-abdomen suplu, elastic fără prea multe depozite adipoase, cu talie conturată în mod egal;
-organele genitale indică de asemenea, fidel, potenţialul vital al fiinţei umane; tradiţia împarte în 3 tipuri tipologia organelor genitale – mari, medii şi mici, insistând în a preciza că pentru o viaţă sexuală împlinită este necesară potrivirea fizică dintre bărbat şi femeie la acelaşi nivel al dimensiunilor şi al potenţialului vital.

Datele enumerate mai sus orientează practicianul în etapa analizei somatometrice, realizând pe baza ei o justă apreciere a energiei vitale a fiinţei. Datele reţinute de către practician servesc la întregirea imaginii tipului constituţional al pacientului şi orientează apoi în stabilirea naturii şi intensităţii procedeelor terapeutice (de exemplu masaj), stabilirea tipului de băi şi dietă necesare pentru fortificare, a plantelor care sunt indicate, estimarea intensităţii şi modalităţii de purificare a organismului, a necesităţilor profilactice, estimarea longevităţii etc.
sursa:amnro.net