AYURVEDA este un sistem de cunoaştere tradiţională menit să caracterizeze unitatea dintre fiinţa umană şi univers, precum şi armonia omului cu natura. Tocmai de aceea toate noţiunile folosite în cadrul sistemului AYURVEDA respectă principiul fundamental al corespondenţei dintre Microcosmosul individual al oricărei fiinţe umane şi Macrocosmos sau Univers. Acest principiu universal reprezintă chiar cheia de operare în practica ayurvedică şi tocmai această raportare la universal reprezintă caracteristica distinctivă fundamentală a cunoaşterii ayurvedice.
În prezent, aceeaşi necesitate esenţială a descoperirii unei viziuni globale şi profund integratoare asupra vieţii fiinţei umane a făcut posibilă formularea de către cercetătorii contemporani, în anul 1972, a unui set, încă neconsacrat, de patru legi ce se referă la cunoaşterea relaţiilor de determinare existente în natură. Ceea ce este demn de remarcat este faptul că toate aceste patru legi reprezintă în realitate reformulări ale unor principii de bază pe care sistemul tradiţional AYURVEDA le cunoaşte şi le utilizează încă de acum câteva mii de ani.
În prezent, aceeaşi necesitate esenţială a descoperirii unei viziuni globale şi profund integratoare asupra vieţii fiinţei umane a făcut posibilă formularea de către cercetătorii contemporani, în anul 1972, a unui set, încă neconsacrat, de patru legi ce se referă la cunoaşterea relaţiilor de determinare existente în natură. Ceea ce este demn de remarcat este faptul că toate aceste patru legi reprezintă în realitate reformulări ale unor principii de bază pe care sistemul tradiţional AYURVEDA le cunoaşte şi le utilizează încă de acum câteva mii de ani.
Prima dintre acestea este legea: "toate sunt legate de toate" şi ea se mai poate numi şi legea conexiunii sau a unităţii dintre elemente. Această formulare reflectă existenţa unei reţele complexe de legături reciproce în cadrul oricărui sistem în care schimbul permanent de substanţă, energie şi informaţie este de fapt suportul acestei conexiuni. Această realitate reprezintă fundamentul majorităţii terapiilor naturale în AYURVEDA.
Cea de-a doua este legea: "totul trebuie să se ducă undeva" şi ea reprezintă o reformulare ceva mai largă a legii fundamentale din fizică şi anume că materia este indestructibilă. În particular ea subliniază că în natură nu există deşeuri. În toate sistemele naturale ceea ce este considerat deşeu pentru un organism este hrană pentru un altul. Acest subiect constituie fundamentul teoretic al unor procedee terapeutice naturale ayurvedice foarte de eficiente.
Cea de-a doua este legea: "totul trebuie să se ducă undeva" şi ea reprezintă o reformulare ceva mai largă a legii fundamentale din fizică şi anume că materia este indestructibilă. În particular ea subliniază că în natură nu există deşeuri. În toate sistemele naturale ceea ce este considerat deşeu pentru un organism este hrană pentru un altul. Acest subiect constituie fundamentul teoretic al unor procedee terapeutice naturale ayurvedice foarte de eficiente.
A treia lege afirmă că "natura se pricepe cel mai bine" şi ea enunţă astfel legitatea conform căreia orice intervenţie neintegrată armonios a omului într-un sistem natural este nocivă atât pentru sistemul respectiv, a cărui armonie naturală este profund perturbată, cât şi pentru cel care realizează această intervenţie lipsită de discernământ. Tocmai de aceea, este recomandat ca foarte multe dintre terapiile ayurvedice să fie realizate în anumite perioade precise ale anului, ale zilei, în anumite condiţii climatice sau de mediu, tocmai pentru a putea folosi astfel în mod adecvat fluxul maxim al anumitor energii subtile ale naturii, care sunt predominant active la acel moment considerat şi care produc, în special atunci, în Microcosmosul respectivei fiinţe umane efecte benefice prin angrenarea unor inefabile procese de rezonanţă.
A patra este legea: "nimic nu se obţine pe degeaba" şi ea arată că exploatarea naturii şi a altor sisteme naturale fără să existe o restituire a componentelor extrase duce la dezorganizarea sistemului. În general această ultimă lege le include şi pe celelalte trei. Din cauză că natura este un tot integrat, la care nimic nu se poate câştiga sau pierde, tot ceea ce se extrage din natură printr-o activitate umană trebuie să fie într-un anumit fel înlocuit. Această lege evidenţiază în realitate un adevăr esoteric cunoscut şi aplicat de către toţi practicienii ayurvedici, atunci când aceştia urmăreau să găsească remedii adecvate, din mijlocul naturii. În astfel de situaţii este necesară o atitudine profund spirituală pe care trebuie să o aibă cel ce foloseşte remediile din natură, fie ele plante, fie minerale, pentru a le oferi celor aflaţi în suferinţă.
Este evident că pentru efectuarea unei sinteze rodnice între toate aceste cunoştinţe tradiţionale şi moderne cu privire la ocrotirea şi recuperarea sănătăţii este necesară cunoaşterea şi intercorelarea acestora. În cazul AYURVEDEI, identificarea corectă a raporturilor de corespondenţă între noţiunile specifice ei şi noţiunile specifice altor sisteme ştiinţifice moderne, precum şi între principiile sale şi cele ale spiritualităţii hinduse, conduce la formarea unei viziuni profunde şi intuitive asupra vieţii.
A patra este legea: "nimic nu se obţine pe degeaba" şi ea arată că exploatarea naturii şi a altor sisteme naturale fără să existe o restituire a componentelor extrase duce la dezorganizarea sistemului. În general această ultimă lege le include şi pe celelalte trei. Din cauză că natura este un tot integrat, la care nimic nu se poate câştiga sau pierde, tot ceea ce se extrage din natură printr-o activitate umană trebuie să fie într-un anumit fel înlocuit. Această lege evidenţiază în realitate un adevăr esoteric cunoscut şi aplicat de către toţi practicienii ayurvedici, atunci când aceştia urmăreau să găsească remedii adecvate, din mijlocul naturii. În astfel de situaţii este necesară o atitudine profund spirituală pe care trebuie să o aibă cel ce foloseşte remediile din natură, fie ele plante, fie minerale, pentru a le oferi celor aflaţi în suferinţă.
Este evident că pentru efectuarea unei sinteze rodnice între toate aceste cunoştinţe tradiţionale şi moderne cu privire la ocrotirea şi recuperarea sănătăţii este necesară cunoaşterea şi intercorelarea acestora. În cazul AYURVEDEI, identificarea corectă a raporturilor de corespondenţă între noţiunile specifice ei şi noţiunile specifice altor sisteme ştiinţifice moderne, precum şi între principiile sale şi cele ale spiritualităţii hinduse, conduce la formarea unei viziuni profunde şi intuitive asupra vieţii.
sursa:amnro.net
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu