Un caine paranormal

La rubrica „Din lumea necuvantatoarelor” am observat ca in majoritatea articolelor autorii povestesc ce au facut ei pentru diferite animale, dar mai putin despre ce au facut animalele pentru ei. Dupa evenimentele din ‘89, cand casa bunicului a scapat de la o demolare iminenta, soarta a hotarat sa ne mutam de la bloc in casa lui. Evident, noi, adica noii proprietari, ne-am mutat cu pretentii si am inceput reconstructia, refacerea si reamenajarea noului nostru camin. In acest iures, a fost nevoie si de ajutoare. Unul dintre ele a fost vecinul de peste drum, un pensionar simpatic, care venea insotit de un catel latos, pe care il chema Mugurel. Ce m-a impresionat de la prima vedere a fost tinuta lui majestuoasa, completata de o coada stufoasa, pe care o flutura in vant, mandru nevoie mare. Deosebit de prietenos si de afectuos, ne insotea, cu sau fara voia noastra, in toate deplasarile. Odata, de exemplu, mama, care lucra la spitalul judetean, a sesizat ca cineva zgarie la usa cabinetului. Cand s-a uitat, era Mugurel. Venise de acasa in urma ei tiptil, sa nu-l observe, stiind ca va fi trimis inapoi, ca si alta data. Dar cu aceste trimiteri acasa am avut intr-o dimineata o revelatie deosebita. Cand plecam la scoala, cu toata precautia mea, la iesirea pe poarta, el era mai iute ca mine si, neavand incotro, il lasam sa ma insoteasca pana la troleibuz. Dar aici incepea marea confruntare. Eu voiam sa-l trimit acasa, el voia sa urce in troleibuz. Faceam si eu ce am vazut la altii: bateam cu piciorul in pamant sa-l sperii, el nimic; ma faceam ca iau o piatra si vreau sa-l lovesc, el nimic, pana cand, odata, m-am aplecat asupra lui si l-am mangaiat duios, ca totdeauna, spunandu-i: „Te rog, du-te acasa, nu te pot lua cu mine” si, spre marea mea uimire, s-a intors cuminte si a plecat. Din ziua aceea, l-am iubit mai mult ca pana atunci si am inceput sa fiu mai atent cu el. Nu mai cautam sa-mi impun propriile dorinte (stai jos, adu, la picior etc.) nedemne de o democratie, ci il ascultam si pe el cand ma latra si cautam sa inteleg ce vrea sa-mi spuna. Si surpriza a fost enorma. Am dedus ca prietenul meu are calitati paranormale, ghicind gandurile. De la refuzul de a mai merge inapoi la vecinul (care, uneori, mai uita de el) - intuind, probabil, ca la noi viitorul este mai sigur -, a preluat zicala ca norocul este asa cum si-l face omul, si-a parasit stapanul si s-a instalat in casa la noi. Intr-o noapte, a inceput sa latre furios. Neavand precedent, nu am inteles ce vrea, pana cand, peste cateva minute, am vazut in curtea casei un hot. Revazand filmul, ne-am dat seama ca a intuit intentia hotului, cand inca acesta era la cel putin 100 de metri de casa. Telepatie? Dintre multele ocazii cand ne-am dat seama ca citeste gandurile, as mai vrea sa mentionez una. Odata, a venit in curte un vecin, fata de care catelul nostru se aratase prietenos pana atunci. De aceasta data insa, l-a latrat furios si chiar s-a repezit la el. Am fost nedumeriti de atitudinea lui, pana cand am observat ca vecinul ne sterpelise ceva. De atunci, nu i-a mai fost in gratii. Situatii ca acestea, cand cainele prevedea anumite imprejurari sau ne citea gandurile, au fost mai multe in decursul anilor, ele uimindu-ne de fiecare data si confirmandu-ne ideea ca este mai bine sa-l ascultam si sa-l intelegem, decat sa ne impunem autoritatea. Multe am avut de invatat de la el in decursul anilor, inclusiv acte de omenie si de caritate. Ultima lui atitudine, care m-a emotionat si pe care o practica, stiind si vazand ca il intelegem, este cand vrea sa urce sau sa coboare scarile. Ajuns la o varsta matusalemica - dupa socotelile noastre are 23-24 de ani -, nu mai poate urca sau cobori, si atunci ne latra scancit, intr-un fel duios si tanguitor, ca sa-i venim in ajutor. Nu este bucurie mai mare pentru noi decat sa stim ca putem sa-i intoarcem serviciile pe care ni le-a facut, luandu-l in brate si ducandu-l in gradinita cu flori. Acum am inteles mai bine si versurile lui Arghezi: „De vreo sase ani sau sapte/ ochii-i zac peceti de noapte/ si-ngropat in gol cu totul/ cata cu nasul si botul”.

Sursa: formula-as.ro